10 lucruri despre anestezia generală

1. În medicină, multe tratamente și substanțe au mecanisme de acțiune neînțelese, dar asta nu înseamnă că nu sunt studiate și nu sunt testate. Un exemplu este anestezia generală, unde nu se știe exact modul de acțiune al anumitor agenți asupra creierului (se crede că principală este acțiunea pe GABA, acidul gamaaminobutiric, un important neurotransmițător). În timpul anesteziei, stimulii primiți din corp sunt ignorați la nivel central. Alte substanțe induc somnul, relaxarea musculară, amnezia, pentru un confort sporit al pacientului în timpul actului operator.

2. Anestezia generală poate fi menținută de la câteva minute până la peste zece ore, depinzând de complexitatea operației. Medicul anestezist este tot timpul alături de pacient, monitorizând anumiți parametri și dozând substanțele administrate.

3. Anestezia generală este un șoc pentru organism, iar refacerea completă se face în mai multe zile. Există riscul de deces în timpul inducerii, menținerii sau suprimării anesteziei. Decizia de a face o intervenție cu anestezie generală trebuie atent cântărită de către specialiști. Cu tot avansul medicinei și toată pregătirea excelentă a medicilor, mortalitatea a ajuns la 1:100.000.

4. După trezire, pacientul este într-o stare euforică. Mulți reacționează exagerat, spun lucruri lipsite de sens, râd necontrolat. Pe măsură ce efectul anestezicelor și analgezicelor trece, apar reacțiile adverse mai puțin plăcute.

5. Reacțiile adverse la anestezia generală înseamnă greață, vărsături, disconfort abdominal din cauza alterării peristaltismului (mișcările normale ale intestinelor), tendință la hipotensiune arterială și lipotimie, greutate la micțiune (urinare) din cauza afectării nervoase autonome, amețeală, cefalee, deficit mintal tranzitor, dureri de gât dacă se face intubarea. Aceste simptome pot dura câteva zile.

6. Creierul poate fi operat fără anestezie generală, pentru că nu are receptori de durere. Tegumentele și mai ales meningele sunt intens inervate, astfel că anestezia se poate concentra pe aceste sedii. Pacientul poate fi ținut treaz, fiind pus să facă anumite activități pentru a ușura, spre exemplu, excizia corectă a unei formațiuni tumorale, fără a intra în alt țesut sănătos.

7. Substanțele administrate în anestezia generală vin pe cale intravenoasă și/sau inhalatorie. Ele au rolul de a instala starea de inconștiență, suprima transmiterea durerii, seda pacientul, de a-l face să nu-și mai amintească prin ce a trecut (amnezie indusă).

8. Intubarea endotraheală poate fi necesară, deoarece mușchii respiratori ajung într-o stare de paralizie atunci când se administrează relaxante puternice (mai ales la operațiile pe torace sau abdomen). De aici și disconfortul resimțit la nivelul gâtului, imediat după operație, atunci când se intervine la nivelul feței, pe stomac, torace sau intervenția este lungă, aspecte care pledează pentru intubare.

9. Înainte de anestezia generală, medicii fac așa numita preanestezie, administrând pacientului de regulă un medicament din clasa benzodiazepinelor, cu durată scurtă de acțiune (spre exemplu midazolam). Rolul preanesteziei este de a pune pacientul într-o stare cât mai bună pentru intervenție, asigurând calm și o dispoziție pozitivă.

10. Inducerea anesteziei este o etapă critică. O putem compara cu decolarea unei rachete spațiale de pe rampă. Medicul trebuie să verifice bine toate sistemele, apoi să introducă anestezicul intravenos (de exemplu propofol) sau inhalator (de exemplu sevofluran), uneori ambele. Substanța intravenoasă acționează rapid. Medicul injectează de obicei și un analgezic (abolește durerea) foarte puternic, cum ar fi derivatul opiod sintetic numit fentanyl. Menținerea anesteziei se va face cu vapori, iar trezirea din anestezie impune diminuarea și oprirea vaporilor, respectiv utilizarea de substanțe antidot pentru alte clase de medicamente care au fost utilizate. Pacientul va mai primi un analgezic puternic, pentru un confort sporit în regimul imediat postoperator.

V.