22 de întrebări cu Daniel P. Funeriu

Daniel P. Funeriu este doctor în chimie (doctorat la Louis Pasteur în Strasbourg, sub îndrumarea laureatului Nobel Jean Marie Lehn), Ministru al Educației între 2009 – 2012, fondator sau membru al mai multor echipe de cercetare din SUA, Japonia, Germania, Franța. Locuiește la Strasbourg alături de familia sa. Îl puteți urmări pe Facebook, iar mai jos aveți răspunsurile sale la chestionarul meu cu 22 de întrebări.

Cum te-ai descrie în șapte cuvinte?

Perseverent, sensibil, rezistent, drept, temerar, tată, soț.

De ce ți-e dor acum?

De nimic. Poate de echipa de fotbal a României din 1994.

Ce înseamnă pentru tine fericirea?

Liniștea internă și răgazul de a reflecta.

Ce faci pentru a-ți menține sănătatea?

Mănânc echilibrat, fac sport și testele medicale relevante la timp.

Care este ultima carte citită?

Citesc destul de puțin. Ultima carte citită e o culegere de texte scrise de mari filosofi, comentate și explicate.

Care este cea mai recentă faptă bună?

Încerc să fiu bun în tot ce fac și să fiu un om la locul meu. Dacă te referi la ultima faptă bună făcută din altruism, am luat la mine în casă în Germania o familie descompusă de români cu trei copii și i-am ajutat să se recompună și să aibă un viitor bun împreună. De unde abia aveau după ce bea apa, acum lucrează, plătesc chirie și copiii sunt fericiți. Adică progresează în viață. În general nu sunt adeptul binefacerii în grup sau ideologie. Dacă simți că vrei să dai de la tine, fă-o punctual, cu țintă precisă.

În ce loc îți dorești cel mai tare să ajungi?

Am văzut mult din lumea asta. Nu tot, dar foarte mult. Cel mai mult aș vrea să ajung în brațele copiilor și soției.

Care sunt lucrurile indispensabile pentru tine?

Tot ce îmi atinge corpul: pantofi de calitate, pat de calitate (trei sferturi din viață ești fie în unii, fie în celălalt), haine plăcute din bumbac și aer fără praf.

Ce îti place cel mai tare să faci?

Nu spun ce îmi place cel mai tare, dar îți spun ce e pe locul doi: tenis (evident, după educația copiilor mei).

Ai vreun mare regret?

Da. Că în 1992 nu am urmărit o idee în chimie la care aveam o soluție super, iar mai târziu, în 2016, Sauvage a luat Nobelul cu fabuloasele sale realizări în acel domeniu.

Care e cea mai mare greșeală din trecutul tău?

Că nu am făcut mai mulți copii. Și că, uneori, mi-am gestionat prost succesul.

Ai un cuvânt favorit?

Da. Unul în fiecare limbă pe care o vorbesc: văzduh în română, ravissante în franceză, isogashii în japoneză, willow în engleză, stein în germană (japoneza și germana nu le vorbesc la perfecție).

Care este primul lucru pe care-l faci dimineața?

Mă întind.

Care a fost cea mai mare provocare a vieții tale?

Moartea mamei când aveam cinci ani.

Ai avut vreun moment penibil?

Da. Eram acasă la noua mea prietenă (care mi-a devenit soție) și care avea un tată remarcabil, om de afaceri. M-am oferit să merg în garaj să aduc apă. Când ajung în garaj, din pricina întunericului, lovesc din greșeală diplomatul de serviciu al tatălui, iar documentele se împrăștie pe jos. Le adun și când le bag în diplomat, cu acesta larg deschis, apare tatăl care mă vede. Explică dacă poți că nu te uitai pe furiș în diplomatul lui…

Care este cea mai frumoasă amintire a ta?

Nașterea fiicei mele. Nu am asistat la nașterea fiului meu.

Ce superputere ți-ar plăcea să ai?

Mi-ar ajunge dacă nu aș mai procrastina.

Care este cea mai mare realizare a ta?

Una despre care nu știe mai nimeni: descoperirea că fenilalanina introdusă în regiunea hidrofobă a proteinelor de tip fermoar de leucină, le conferă acestora o uimitoare stabilitate.

În ce loc din lume te-ai simțit cel mai bine?

Săvârșin, unde am copilărit.

După ce deviză încerci să te ghidezi?

Est modus in rebus.

Când ai râs ultima oară și în ce context?

M-am uitat pe youtube la un film cu Charlie Chaplin. 

Cum ar suna o zi perfectă pentru tine?

Știu că sună aiurea, dar adevărul este că majoritatea covârșitoare a zilelor mele sunt perfecte. Nu știu cât va mai dura, dar pe moment fiecare zi e perfectă.