22 de întrebări cu Ioana Bâldea Constantinescu

Ioana Bâldea Constantinescu este jurnalistă, om de radio, scriitoare, soție de Marius și mamă de Maria. Îi puteți găsi minunatele cărți aici, o puteți urmări pe Facebook, asculta la Radio România Cultural, în emisiunea Orașul vorbește (sperăm să revină curând), iar mai jos aveți răspunsurile la chestionarul cu 22 de întrebări.

Cum te-ai descrie în șapte cuvinte?

Panicoasă. Încăpățânată. Aeriană. Destul de singuratică (da, știu că sunt mai multe cuvinte). Responsabilă. Loială. Neîndemânatică.

De ce ți-e dor acum?

De părinții mei. Un pic și de mine. De cum eram. Inclusiv de câteva iluzii cu privire la cum eram. De încrederea în oameni și în potențialul lor bun. Cred că, în cazul meu, ăsta e un capitol definitiv șubrezit, care se cere, pur și simplu, rescris.

Ce înseamnă pentru tine fericirea?

Starea de bine, de încredere, de zâmbet, fie el și efemer. Conștiința faptului că e tranzitorie, dar uite că acum e aici, prezentă, digerabilă, întreagă, pentru mine.

Ce faci pentru a-ți menține sănătatea?

Ultima perioadă a venit cu provocări din punctul ăsta de vedere și m-a debusolat un pic. Nu mai cred că sănătatea mea depinde de mine și de alegerile mele de viață. Câteodată ai ghinion și gata. Tragi paiul scurt. Și nu prea ai ce face.

Care este ultima carte citită?

Cântecul lui Solomon, de Toni Morrison. A mers destul de greu, dar ultimele 100 de pagini sunt incredibile.

Care este cea mai recentă faptă bună?

Nu știu, politica mea e să nu le inventariez.

În ce loc îți dorești cel mai tare să ajungi?

Oriunde suntem fericiți. Nu am ținte geografice după care să tânjesc.

Care sunt lucrurile indispensabile pentru tine?

Sunt o cafegioaică înrăită, îmi plac cerceii, nu aș putea trăi într-o casă fără bibliotecă, am nevoie de ai mei ca de aer. Altfel, ultima perioadă m-a învățat că pot trăi fără multe lucruri care mi se păreau indispensabile. Important e să nu faci un compromis serios cu tine. Restul se reglează.

Ce îti place cel mai tare să faci?

Să scriu. Să mă joc pe covor. Să fac planuri (cred că asta cel mai mult). Să fac cadouri. Să mă reinventez.

Ai vreun mare regret?

Da. Mai multe. Dar poate că sunt, toate, inerente vieții. Am construit, s-a năruit, a trecut… Asta e. Data viitoare construiești pe un teren mai solid.

Care e cea mai mare greșeală din trecutul tău?

Am suferit mult timp de un idealism vag infantil, dar acum mi-a trecut.

Ai un cuvânt favorit?

Portocală.

Care este primul lucru pe care-l faci dimineața?

Mă spăl pe dinți. Pe urmă încep să ruleze în fundal grijile zilei. Le temperez cu mai multă cafea decât ar fi cazul.

Care a fost cea mai mare provocare a vieții tale?

Să apăs butonul reset. Să o iau de la capăt. Mi s-a întâmplat de câteva ori.

Ai avut vreun moment penibil?

Multe. De unele pot să râd acum, de altele nu.

Care este cea mai frumoasă amintire a ta?

Sunt foarte multe. Cele mai frumoase sunt cele împărțite.

Ce superputere ți-ar plăcea să ai?

Să vindec oameni, să alin suferința. Și, evident, să aduc înapoi pe cineva care a plecat.

Care este cea mai mare realizare a ta?

Că mă iubesc oamenii ăștia grozavi. Nu înțeleg exact de ce, dar ei insistă.

În ce loc din lume te-ai simțit cel mai bine?

M-am simți bine pe o stradă îngustă din Sevilia, în parcul Ioanid, cu cafeaua în mână, singură, dimineața, prin Centrul vechi, în mașină, în drum spre țară, cu ochii lipiți de un apus incredibil, la Angkor Wat, cu picioarele goale, pe marginea unei fântâni, la Roma, acasă, împărțind un desert la trei lingurițe… Poate că locul nu contează așa de mult.

După ce deviză încerci să te ghidezi?

Că viața e prea scurt ca să o cheltuiești aiurea.

Când ai râs ultima oară și în ce context?

Râd des, acasă, chiar și când lucrurile nu stau prea bine. Și profesional mi se reproșa asta, într-o vreme. Că râd prea mult. Am ales să păstrez râsul. Lumea e plină de oameni încruntați.

Cum ar suna o zi perfectă pentru tine?

Mă tem groaznic de perfecțiune. Toate zilele mele bune sunt imperfecte.  Ca mine.