22 de întrebări cu Marcela Motoc

Marcela Motoc este absolventă UNATC, actriță la Bulandra, Metropolis și Teatrul de Artă. Vă recomand să o urmăriți pe Facebook, pe Instagram și YouTube, să mergeți la spectacolele ei atunci când se va putea iar, să citiți în tihnă minunatele-i răspunsuri la chestionarul cu 22 de întrebări.

Cum te-ai descrie în șapte cuvinte?

Independentă. Veselă. Empatică. Perseverentă. Sinceră. Vulnerabilă. Creață.  

Sau: om care vrea să trăiască cu rost.

De ce ți-e dor acum?

De mama.  De senzația aceea de veșnicie din copilărie.  De Liviu Ciulei.

De mama pentru că mi-am petrecut atâta amar de pandemie departe de ea, senzația de veșnicie probabil datorită permanentei senzații de pericol fatal la tot pasul din această perioadă SF-istică, de Liviu Ciulei pentru că i-am revăzut spectacolele difuzate online de Bulandra și acum nu mă pot opri din a-l căuta la tot pasul. Îmi e dor de « subtilitatea normalului și a firescului pe scenă » care-i aparțineau prin excelență domnului Liviu Ciulei. Am citat-o pe Irina Petrescu.

Ce înseamnă pentru tine fericirea?

Punctual, să iubesti si să fii iubit.

Nepunctual, îți voi mărturisi învățătura mea. Fericirea nu (mai) reprezintă scopul / împlinirea lui. Până la urmă ajungem, mai mult sau mai puțin, acolo unde ne-am propus. Însă drumul până acolo e cu adevărat important pentru mine.  Într-un fel e ca la teatru. Spectacolul până la urmă iese, dar de crescut, de descoperit, de învățat, pe toate le faci în repetiții. Pe drum. Și mai trebuie neapărat să fie cu bucurie, nu cu încrâncenare. Căci cu asta ramâi, tu, omul: cu învățătura de pe drum și cu bucuria cu care l-ai parcurs. Nu pleci cu altceva.

Ce faci pentru a-ți menține sănătatea?

Sport. Si, mai nou, mi-am făcut o asigurare de sănătate, alta decât cea de la stat.

M-am lăsat de fumat, am început să alerg și dacă văd că m-am rotunjit – de asta îmi dau seama întotdeauna brusc, când îmi pare că m-am îngrășat peste noapte – încep să am grijă ce și cât de des mănânc. «Grignoter» e cuvântul în franceză, nici acum nu mă pot dezbăra de acest obicei, ronțăi între mese. Sunt o grignotoare. 

Care este ultima carte citită?

Am citit în paralel poezie și teatru. Poeziile lui Mihail Tamba, ale Rozanei Mihalache, ale lui Mihai Ivașcu și ale Dianei Mihailopol și un volum de teatru în limba franceză, mai mulți autori.

Care este cea mai recentă faptă bună?

Ar trebui să poată răspunde altcineva la întrebarea asta.  Dar el nu vorbește, latră. Am adoptat (încă) un cățel de pe stradă. Al doilea. L-am găsit în fața porții. E sursă de haz și de tandrețe. Niciun pantof nu poate rămâne nesupravegheat, altfel va fi găsit în mijlocul curții, ori nu va mai fi găsit deloc. Nu te poți apleca fără să dai de botul lui, dacă nu sunt atentă mă demachiază cu o repeziciune de profesionist.


În ce loc îți dorești cel mai tare să ajungi?

As vrea să mă întorc pe Insula Paștelui. Și la New York. Și la Tokyo. Și la San Francisco. Și mai vreau să ajung la un moment dat în junglă și în deșert.

Care sunt lucrurile indispensabile pentru tine?

Mai mult ca niciodată, sănătatea. Iar întrebarea ta mi-a adus aminte de o alta, dintr-un soi de oracol de când eram mică: «ce obiect ai lua cu tine dacă ai naufragia pe o insulă pustie?» Atunci am răspuns «penseta». De atunci râd la răspunsul ăsta de câte ori mi-l amintesc și sunt incapabilă să răspund altfel: așadar sănătatea și penseta. 


Ce îti place cel mai tare să faci?

Să joc. Să repet. Sunt cea mai întreagă atunci când sunt pe scenă.

N-ar trebui (poate) să mă identific cu meseria, dar o fac. Și mi se pare absolut firesc.


Ai vreun mare regret?

Refuz mereu să mă gândesc la asta. Mi se pare subiect pentru psiholog. Dacă voi merge o să aprofundez refuzul de-a mă gândi la regrete.

Care e cea mai mare greșeală din trecutul tău?

Și la asta refuz să mă gândesc. Un lucru pe care l-am învățat pe parcurs este ăsta: să nu îmi bat capul cu ceea ce nu mai pot oricum schimba. Sper însă să fi tras învățăturile necesare la momentul potrivit.

Dar ca să nu evit întrebarea cu totul, nu știu să fi gresit cu consecințe dramatice pentru terți. Dacă au fost, îi rog să mă ierte.

Ai un cuvânt favorit?

Da. Și chiar ăsta este cuvântul favorit, DA.

Care este primul lucru pe care-l faci dimineața?

Nici nu știi ce m-ai întrebat. O să-ți spun. Dau cu aspiratorul. De multe ori, mai în glumă mai în serios, spun că «mă trezesc cu mâna pe aspirator.» Pisica. Asta e explicația.

Care a fost cea mai mare provocare a vieții tale?

Să mă întorc în țară după 11 ani și să revin la meseria mea, la teatru.

Ai avut vreun moment penibil?

Da. Am căzut în fund la aplauze.

Care este cea mai frumoasă amintire a ta?

Am o amintire de la mai puțin de un an. Eram în cârca mamei, în grădină, aveam trandafiri-pom, altoiți de bunicul meu, coroana trandafirilor era la nivelul meu când eram în cârcă și îmi aduc aminte cum îmi înfigeam mâinile în părul mamei. O trăgeam de păr și mama râdea, deși cred că o cam durea… Și cu cât ea râdea mai tare, cu atât eu mă agățam mai strașnic de părul ei. Da… Aveam mai puțin de 1 an…

Ce superputere ți-ar plăcea să ai?

N-are cum să-mi vină în minte alta decât puterea de a vindeca bolile.

În alt context aș răspunde că mi-ar plăcea să pot ajunge într-o secundă în orice loc îmi doresc. Poate și călătoritul în timp dacă mi-aș da seama că teleportarea nu mă mai satisface.


Care este cea mai mare realizare a ta?

Aceea de a fi reușit să mă întorc la teatru după 11 ani în care am lipsit din țară.


În ce loc din lume te-ai simțit cel mai bine?

Instantaneu mi-a venit o imagine în minte. Eram în «Arch Canion», în vestul Statelor Unite, îmi aduc aminte senzația de extaz, o stare de beatitudine care cred că poate fi atinsă doar de maeștri prin meditație, o fericire constientă absolut coplesitoare. Și o altă senzatie, de libertate absolută, am trăit-o în Insula Paștelui. Astea două, ambele în natură, nu într-un oraș. O fi ceva acolo…

După ce deviză încerci să te ghidezi?

Carpe Diem.

Când ai râs ultima oară și în ce context?

Azi. De mine.

Cum ar suna o zi perfectă pentru tine?

Fiecare zi va fi sau a fost perfectă dacă la finalul ei sunt vie, întreagă, dacă am râs și dacă am făcut ceva util, cu rost, pe parcursul ei.