22 de întrebări cu Petronela Rotar

Petronela Rotar este scriitoare de proză și poezie, cărțile fiindu-i citite de zeci de mii de oameni. Poate fi urmărită pe Facebook, iar cărțile sale se găsesc la Herg Benet, Libris, precum și-n majoritatea librăriilor din țară. Am deschis cu ea rubrica tip chestionar, numită 22 de întrebări, la care vor răspunde oameni valoroși și cunoscuți din țara noastră.

Cum te-ai descrie în șapte cuvinte?

Mamă. Curioasă. Ambițioasă. Vulnerabilă. Autodidactă. Autoironică. Autoscotocitoare. Iaca, am inventat un cuvînt nou ca să nu cumva să depășesc șapte.

De ce ți-e dor acum?

De mare și de oameni care să treacă valuri-valuri pe strada principală din Vama Veche pe lîngă mine, fără nicio teamă de nicio parte (deși asta înainte mai degrabă mă enerva), de îmbrățișări și de o cafea pe o terasă de pe plajă.

Ce înseamnă pentru tine fericirea?

Zicea Enescu la un moment dat într-un dialog cu mama sa că fericirea nu e neapărat veselă. Pentru mine fericirea înseamnă împăcare cu sine, chiar și în condiții de tristețe, poate. Înseamnă să îmi fiu fidelă mie însămi, să nu mă trădez, să fiu congruentă cu mine. Fericirea – oricît ar suna de clișeic – izvorăște întotdeauna din interior și e condiționată de relația pe care o avem cu noi înșine. Pentru mine e senzația de acasă pe care uneori o găsesc cînd mă întorc la mine.

Ce faci pentru a-ți menține sănătatea?

Nu fumez, nu mănînc mult și încerc să fie cît mai diversificat și sănătos, am o dietă mai degrabă mediteraneeană, fac sport (am alergat 20 de km prin pădure în ultimele două zile, de exemplu, beau cu măsură – vin, un pahar, maximum două (chiar dacă mă autoironizez și glumesc pe Facebook în perioada asta că aș bea mai mult), stau în natură mult (e foarte importantă conexiunea cu natura pentru mine), rîd de mine și de viață, păstrez relații bune și vii cu oamenii importanți, citesc și studiez încontinuu să îmi țin mintea alertă, mă plivesc pe dinăuntru cu ajutorul psihoterapiei.

Care este ultima carte citită?

Mintea moralistă, Jonathan Haidt.

Care este cea mai recentă faptă bună?

Am « adoptat » o bunicuță care nu are pe nimeni și e foarte săracă, pe care o ajut pe termen lung, atît material cît și cu vorbe bune și prezența în viața ei – noi o considerăm deja a noastră. Și am inspirat povestind despre ea zeci de alți oameni să procedeze la fel, astfel încît mulți alți bătrîni singuri din Brașov au găsit un umăr și o alinare.

În ce loc îți dorești cel mai tare să ajungi?

În momentul acesta, în Zanzibar – asta pentru că trebuia să fiu acolo de Paște, dar nu am mai ajuns din cauza pandemiei și am rămas cu un dor de locul acela pe care l-am visat, de care am fost așa de aproape, dar nu am putut să îl văd, simt, gust.

Care sunt lucrurile indispensabile pentru tine?

Iubirea, sub toate formele pe care le închipuie ea. Scrisul. Natura. Cărțile. Libertatea.

Ce îti place cel mai tare să faci?

Să scriu. Deși uneori e și un mare chin, vine cu durere, cu efort, cu disconfort. Însă e și cea mai mare plăcere. Și dragoste, îmi place să fac dragoste.

Ai vreun mare regret?

Am multe regrete, mai ales cele care țin de lucruri pe care le-am spus sau făcut la furie, care au rănit alți oameni. Asta regret cel mai mult: toate dățile în care am rănit pe cineva știind că fac asta.

Care e cea mai mare greșeală din trecutul tău?

Că nu am știut/putut să mă vindec mai repede de rănile care supurau, treabă care a generat alte greșeli importante. Însă felul în care îmi privesc eu azi trecutul, cu multă compasiune și îngăduință, mă ajută să înțeleg că fiecare greșeală a fost o treaptă de învățare și evoluție și că am făcut în fiecare moment ce am putut, în condițiile date. Dacă aș fi putut și știut mai mult, aș fi făcut mai mult.

Ai un cuvânt favorit?

Am multe, dar uite unul: lapislazuli. Am scris un text despre el, cîndva.

Care este primul lucru pe care-l faci dimineața?

Mă bucur că m-am trezit, din toată inima. Apoi, cafeaua.

Care a fost cea mai mare provocare a vieții tale?

Să cresc doi copii (unul orfan de tată) singură, în condițiile în care sufeream de anxietate și depresie (funcțională) și munceam enorm ca să am ce le pune pe masă. Pare că am făcut o treabă destul de bună, în condițiile date, fetele mele sînt foarte mișto, uneori mă minunez că le-am făcut sau educat eu. Și a mai fost una: să public cărți care să vorbească despre subiecte tabu, vulnerabilități, lucruri pe care mai degrabă le băgăm sub covorul persan.

Ai avut vreun moment penibil?

Nenumărate. Am lucrat în televiziune, am făcut gafe celebre, care au ajuns la cîrcotași. Rîd și acum cînd îmi amintesc cum m-au ținut odată la o transmisiune în direct vreo 30-40 de minute afară, în frig năprasnic, era o iarnă aspră, pe la crăpatul zorilor – jurnalul de 7 dimineața sau mai devreme – îmi înghețaseră complet gura, maxilarul, fața, iar eu transmiteam despre un incendiu ce avusese loc în noaptea aia și trebuia să zic: fumul s-a putut vedea de departe. Doar că atunci cînd am intrat, gura înghețată și rigidizată nu a mai putut forma p-ul de la putut, s-a auzit f. Da, am zis în direct la cea mai mare televiziune națională: fumul s-a futut vedea.

Care este cea mai frumoasă amintire a ta?

Sînt două, contopite: momentele în care mi-am ținut pentru prima oară în brațe fiicele. E ceva atît de copleșitor, o fericire atît de mare încît devine dureroasă, insuportabilă. E mai mult decît duce o biată inimă de femeie care a trecut ore întregi prin travaliu.

Ce superputere ți-ar plăcea să ai?

Să vindec oamenii de tulburările psihice, de bolile psihice, să-i ajut să nu-i mai doară, să nu mai fie neputincioși. Știu, superputerea care mi-ar plăcea mie poate conține urme de sindromul salvatorului.

Care este cea mai mare realizare a ta?

În afară de cea menționată deja, cu crescutul copiilor? Eu sînt cea mai mare realizare a mea, femeia asta de acum cu tot ce e ea. Am investit în modelul ăsta actualizat mii de ore de lucru cu mine, bani cu care mi-aș fi luat o mașină bengoasă, energie, efort, chin. Crede-mă, eu mă știu, era mare nevoie de reconfigurarea asta și fără ea orice altă realizare ar fi fost improbabilă.

În ce loc din lume te-ai simțit cel mai bine?

În Italia.

După ce deviză încerci să te ghidezi?

Să îmi rămîn fidelă mie însămi.

Când ai râs ultima oară și în ce context?

Adineauri, într-o discuție pe WhatsApp cu fie-mea aia mică, care e sursa multor hohote de-ale mele, încerca să mă combine să îi trimit niște bani pe Revolut cu niște replici foarte haioase, pasămite îmi făcuse un serviciu și eu eram rău platnica.