22 de întrebări cu Raisa Beicu

Raisa Beicu este PR Manager la Globalworth, colaboratoare la mai multe reviste premium, cititoare de cursă lungă și iubitoare de viață. O puteți urmări pe Facebook. Răspunsurile ei la chestionarul cu 22 de întrebări au puterea să inspire mulți oameni, așa că vă invit să le parcurgeți în tihnă.

Cum te-ai descrie în șapte cuvinte?

Sunt doar o fată ca oricare alta.

De ce ți-e dor acum?

De Moldova și de familia mea.

Ce înseamnă pentru tine fericirea?

Fericirea e scurtă și rară, discontinuă și fluctuantă, un fel de tresărire bonus. Fericirea e un premiu primit pentru ceva ce am făcut bine – o răsplată, dacă vrei. De asta încerc să trăiesc cât mai sănătos posibil, cu principii curate și conștiința împăcată – știu că la un moment dai voi primi răsplata asta la care visăm cu toții tot mai des: fericirea. Poate sună egoist, dar e un egoism pe care mi-l asum și de care am înțeles că am nevoie în viață.

Ce faci pentru a-ți menține sănătatea?

Pentru sănătatea fizică: merg la medici și la controale frecvent. De 3 ani mănânc fără sare, gătesc zi de zi, am eliminat cam toate viciile – foarte rar păcătuiesc culinar. Am renunțat aproape de tot la cină, am consultat nutriționiști, fac sport, dorm 7-8 ore pe noapte, iau în seamă detalii și nu mai las pe a doua zi orice mică problemă de sănătate. Altfel zis, sunt extrem de atentă la acest capitol.

Pentru sănătatea psihică: merg la psiholog de ani de zile, cred în unele lucruri cu tărie și nu vorbesc despre unele dintre ele (cred că e sănătos să mai ai și intimități), țin o strânsă legătură cu familia, am câțiva prieteni și buni, îmi respect principiile, am rămas un om demn și în cele mai decăzute situații la care un om poate fi supus.   

Care este ultima carte citită?         

Pachinko de Min Jin Lee (titlu internațional), 8 de Tudor Ganea (titlu românesc) și Industria liniștirii adulților de Anastasia Gavrilovici (poezie).

Care este cea mai recentă faptă bună?

Am donat pentru dotarea spitalelor din România și mi-am sunat un prieten care suferea cumplit doar să-l las să plângă. Au fost minute în șir în care doar asta am făcut: nici eu, nici el nu am scos un cuvânt, dar știu că avea nevoie să fie cineva acolo care să-i audă disperarea. E tare important să fii dispus din când în când să auzi disperări, căci o disperare plânsă devine mai ușor de dus.

În ce loc îți dorești cel mai tare să ajungi?

În Rusia.

Care sunt lucrurile indispensabile pentru tine?

În mod normal, aici aș fi înlănțuit o groază de lucruri, însă după perioada de 2 luni în izolare, adevărul e că pot trăi cu foarte puține. Nu dau jos niciodată un inel primit într-un moment important din viață de la părinții mei – spre exemplu, la el nu aș renunța și l-am avut pe deget și în toată izolarea asta.

Ce îti place cel mai tare să faci?

Să citesc.

Ai vreun mare regret?

Am multe, nu o să mint. În topul regretelor se află, spre exemplu, casa copilăriei. Regret că nu o mai avem. Regret că a trebuit să plec din ea când eram în clasa a VI-a și să înțeleg atât de devreme cât de atașată sunt de lucruri, de amintiri. Cât de sensibilă și fragilă pot deveni – căci atunci au fost primele mele luni în care am plâns zi de zi, chiar dacă eram doar un copil.

Care e cea mai mare greșeală din trecutul tău?

Am irosit câteva iubiri, am irosit câțiva ani în care nu m-am înțeles excelent cu familia, am irosit câteva relații, nu mi-am cunoscut bunicul cu adevărat și abia la înmormântarea lui am înțeles și am regretat asta. Am irosit multe și așa am învățat să trăiesc intens multe altele – pentru a compensa și a evita potențiale noi irosiri.

Ai un cuvânt favorit?

Tei besc – un typo pe care tatăl meu l-a făcut în singurul sms pe care mi l-a trimis vreodată. Locuiam în Barcelona și îmi ducea lipsa, însă cum nu prea se pricepe la tehnologie, i-a ieșit acest minunat «tei besc».

Care este primul lucru pe care-l faci dimineața?

Verific Instagramul, dau play unei piese în Spotify, dau draperiile la o parte, fac patul, mă uit câteva minute pe geam – am un view spectaculos. Asta până când se termină piesa și m-apuc de ziua respectivă.

Care a fost cea mai mare provocare a vieții tale?

Să trăiesc.

Ai avut vreun moment penibil?

Doar unul? Sunt renumită în grupurile mele de prieteni pentru momentele glorioase de penibil pe care le generez. Partea bună este că mereu râd prima de mine, știu să repar gafele din spate sau să-mi pun cenușă în cap când penibilul e prea mare (am și experiență la cum a reacționa haha).

Care este cea mai frumoasă amintire a ta?

Când un medic în Viena mi-a zis că s-a terminat coșmarul și mi-a anulat moartea. Mi-a promis că-mi va da viața la loc și s-a ținut de promisiune. Eram cu sora mea atunci – țin minte că mi s-au tăiat picioarele și au urmat câteva ore pe care n-o să le uit niciodată.

Ce superputere ți-ar plăcea să ai?

Am învățat în ani să-mi apreciez sensibilitatea, să înțeleg că văd unele lucruri altfel, că trăiesc unele momente mai intens decât cei din jur, însă sunt clipe când aș dori să am supraputerea de a-mi opri excesul de sentimente. Trăiesc fericiri exacerbate, însă durerile sunt direct proporționale și am clipe când apăsarea mă copleșește, mă face să m-ascund și să-mi blochez existența secunde, minute sau ore, până o iau de la capăt. Mi-ar plăcea să am un display care m-ar ajuta să-mi setez intensitatea trăirilor.

Care este cea mai mare realizare a ta?

Că am făcut rost de o viață nouă.

În ce loc din lume te-ai simțit cel mai bine?

Cel mai bine înseamnă că am fost protejată și iubită. Și sentimentul ăsta îl am capsulat de cel puțin 3 ori în viață: oriunde mi-a fost și mi-e familia, în Viena (port o brățară cu coordonatele Vienei la mână în semn de iubire pentru orașul ăsta) și pe o plajă din Anglia cu prietenul meu de-atunci.

După ce deviză încerci să te ghidezi?

Deviza mea este de fapt ruptă dintr-o piesă a trupei Robin and The Backstabbers. Am fredonat versurile astea de nenumărate ori și m-a scos din stări groaznice. Sunt versurile care mi-au rezumat luni și ani de spaimă și m-au poziționat într-o relaxare salvatoare – mai ales când viața se crăpa:

« Să fugim care încotro
Cântând pe gheața crăpată
Să ne luăm viața la mișto »

Când ai râs ultima oară și în ce context?

Eu râd mult și din toată inima. Am râs în urmă cu câteva ore cu prietenii mei Andreea și Răzvan în legătură cu outfiturile noastre de gătit în casă.

Cum ar suna o zi perfectă pentru tine?

O zi perfectă pentru mine ar fi la sat, acolo unde sunt cu adevărat și sincer fericită. Fără machiaj, tocuri, fără surplusuri. Aș avea un lac în spatele casei, o pădure lângă, aș vorbi cu sătenii pe uliță și ei m-ar saluta când ar trece pe stradă și m-ar vedea în ogradă.