22 de intrebari cu Ramona Ursu

Ramona Ursu este senior editor la Newsweek România și autoare a mai multor cărți publicate la Humanitas. O puteți urmări pe Facebook, unde publică texte despre problemele actuale ale societății românești, iar mai jos aveți răspunsurile la chestionarul cu 22 de întrebări.

Fac educație pentru sănătate de peste 5 ani și îți ofer pachetul Medicina Povestită la doar 53 de lei. Bonus: primești încă o carte cadou.

comandă pachetul ⇨

Cum te-ai descrie în șapte cuvinte?

Foarte mult copil. Aproape cât trebuie, adult.

De ce ți-e dor acum?

Foarte dor îmi este de unii oameni pe care îi iubesc și pe care nu am reușit să-i văd în ultimele luni, din cauza pandemiei. Uneori, în perioada asta, am simțit că îmi este dor de ei până la durere fizică. Niciodată nu am mai simțit asta. Îmi mai este dor de tihnă. De vacanțele, chiar și foarte scurte, în care fugeam într-un colț de lume și mi se părea că trăiesc cea mai frumoasă dintre viețile posibile. Și chiar așa era. Îmi este dor să văd oameni în jurul meu, să-i aud râzând, vorbind tare, povestind orice. Îmi este dor de o viață în care moartea nu e „cel mai urmărit subiect”.


Ce înseamnă pentru tine fericirea?

Fericirea e copilul meu. Fericirea e când sunt lângă toți oamenii pe care îi iubesc.  Fericirea e când visez. Fericirea e când văd că visele mi se împlinesc, pentru că se împlinesc, să știi. Fericirea e când scriu. Fericirea e când citesc. Fericirea e când dansez, și fac asta destul de des acasă. Fericirea e când ascult muzică. Fericirea e și când plâng la câte un film. Fericirea e când mă rog. Fericirea e când pot face bine. Fericirea e când o visez pe bunica.


Ce faci pentru a-ți menține sănătatea?

Am învățat destul de greu și de târziu să am mai multă grijă de sănătatea mea. Acum vreo doi ani și jumătate, de fapt, după ce, conform binecunoscutei rețete străvechi, am ajuns să înțeleg cât de importantă este sănătatea abia când am pierdut-o. Din cauza epuizării, a unei vieți mereu pe fugă, a stresului. Așa am început să înțeleg ce rost are să mergi la medic nu doar atunci când ești la pat, cât de importante sunt analizele medicale periodice, de ce e important să mănânc sănătos și, cât de cât, la timp, să urmez un tratament prescris de medic, nu recomandat de „specialiștii” de pe internet. Așa am învățat să alerg, să fac tot felul de exerciții fizice în casă sau în aer liber, să mă înscriu la cursuri de yoga (în timpul stării de urgență, am participat la astfel de cursuri online și m-au mai ajutat). Meditez, fac exerciții de relaxare, de respirație. Citesc mult despre lucrurile astea, despre viață sănătoasă, caut mereu informații care să mă ajute, oameni care să mă inspire. Mă plimb foarte mult. În timpul stării de urgență, am suferit enorm din cauza asta, din cauza statului prea mult în casă.

Care este ultima carte citită?

„Despre somn. De ce este vital să dormim și să visăm”, Matthew Walker.

Care este cea mai recentă faptă bună?

Acum două zile, mă întorceam spre casă de la alergat. Aveam căștile în urechi, ascultam muzică, nu mai alergam, dar mergeam mai repejor. A venit un copil lângă mine, îmi spunea ceva, nu am înțeles inițial ce, nu auzeam din cauza căștilor. M-am oprit, mi-am scos căștile și am auzit că mă întreabă dacă îi pot lua ceva de mâncare. Primul instinct a fost să scotocesc în borsetă și să îi dau niște bani. I-am întins banii, iar copilul mi-a spus că nu îi ia, că îi fură alții mai mari, dar mă roagă să îi cumpăr eu ceva de mâncare.

Am simțit, la propriu, cum îmi fuge tot pământul de sub picioare. Un copil mă ruga să îi cumpăr ceva de mâncare… Am mers împreună vreo 15 minute până la un supermarket din apropiere. Pe drum am povestit diverse. Mi-a spus că îl cheamă Florin, că urma să împlinească 13 ani pe 13 mai, că mai are acasă patru frați și surori, că mama lor are grijă de ei, că tatăl lucrează la Salubris (în Iași), iar banii de salariu se duc mai mult pe chirie, că în ziua în care ne întâlnisem nu prea mâncase, nu avusese ce.

Florin a scos din buzunar o mască textilă curată și călcată, mi-a spus că a înțeles ce e cu boala asta și de ce trebuie să ne ferim de ea. M-a întrebat de ce alerg, i-am spus că îmi face bine. I-am zis și că el, sunt sigură, aleargă, atunci când se joacă. Mi-a răspuns că, da, aleargă, dar că mai obosește. I-am zis că și eu mai obosesc, bineînțeles. L-am întrebat ce vrea să îi cumpăr de mâncare, ce îi place. Mi-a zis că orice, ouă, pate, salam. M-a rugat dacă îi pot cumpăra și o cutie de Fineti. A doua zi era duminică, era ziua uneia dintre surorile lui, Paraschiva, care împlinea cinci ani, iar mama lor le-a promis că le face clătite. Tortul e prea scump, mi-a spus Florin, dar și clătitele sunt foarte bune. I-am spus că are dreptate, clătitele sunt foarte bune.

Am povestit despre școală, despre vacanțe la mare. Florin nu a fost niciodată la mare, m-a întrebat dacă eu am fost, i-am zis că da. Mi-a spus că probabil e foarte scump la mare, i-am zis că depinde, poate fi și foarte scump, dar poate fi și mai ieftin, însă, da, niște bani tot îți trebuie dacă mergi la mare. La magazin am ales împreună ce era de luat, cât să ajungă măcar pentru două-trei zile unei familii cu doi părinți și cinci copii. Când am ieșit, Florin mi-a spus că se descurcă singur să ducă sacoșele acasă. N-am insistat, mi-a tot repetat că, pe 13 mai, împlinește 13 ani. E mare.

Nu știu dacă asta este sau nu o faptă bună. Habar nu am. Este, însă, o întâmplare care mi-a făcut sufletul zob în vremurile și așa îngrozitoare ale pandemiei.


În ce loc îți dorești cel mai tare să ajungi?

La Verona.


Care sunt lucrurile indispensabile pentru tine?

Lucrurile? Deși e rușinos că spun asta, am înțeles mai bine, abia în timpul acestei pandemii nenorocite, că tot ce am nevoie de la viață este să fiu alături de oamenii pe care îi iubesc. Și să fim toți sănătoși. În rest, absolut nimic nu e indispensabil.

Ce îți place cel mai tare să faci?

Să călătoresc. Ador să văd lumea. Ador.

Ai vreun mare regret?

Da și, din păcate, voi rămâne cu el.

Care e cea mai mare greșeală din trecutul tău?

E o listă mai lungă… Dar sunt niște greșeli pe care le-am făcut și care știu că le-au provocat suferință celor pe care îi iubesc. Și îmi pare foarte rău.

Ai un cuvânt favorit?

„Gem”. Nu e chiar favorit, nici nu știu dacă am un cuvânt favorit. Dar din copilărie, habar nu am de ce, cuvântul ăsta, „gem”, mă face să râd în hohote. Uite, și acum, că mi-am amintit de el, râd în hohote.

Care este primul lucru pe care-l faci dimineața?

Beau apă. Am un ritual. Mă trezesc și beau jumătate de litru de apă.

Care a fost cea mai mare provocare a vieții tale?

Să plec din țară și să construiesc, de la zero, un ziar național. Și am făcut asta, alături de niște oameni extraordinari. Și a ieșit minunat. Și a fost una dintre cele mai frumoase perioade din viața mea.

Ai avut vreun moment penibil?

Da! Dar o să fiu blândă cu mine și o să spun că multe au fost, de fapt, „greșeli de comunicare”, vorba unora…  

Care este cea mai frumoasă amintire a ta?

Când s-a născut copilul meu, Matei, și l-am ținut în brațe pentru prima oară. Nimic nu se poate compara cu amintirea asta. Nimic.

Ce superputere ți-ar plăcea să ai?

În perioada asta, cel mai mult m-am rugat pentru sănătatea mea și a celor din jur. Așa că superputerea asta, de a ține oamenii sănătoși sau de a-i vindeca, mi-aș dori-o, dacă ar fi posibil.

Care este cea mai mare realizare a ta?

Ah, aș vrea să spun că e Matei, copilul meu, dar parcă mi se pare nefiresc să ne trecem copiii la capitolul „realizări”. Așa că nu știu ce mare realizare am avut până acum, am făcut diverse lucruri care m-au împlinit, bucurat, care, sper, au mai și ajutat în jurul meu. Dar știu că ceea ce îmi doresc este ca, la final, atunci când va fi acest final, să pot spune că am bifat ca cele mai mari realizări ale vieții bunătatea, compasiunea, fericirea. Simt că mai am de lucru la toate. Mai am de lucru mult.

În ce loc din lume te-ai simțit cel mai bine?

Italia. Este divină Italia. Divină. 

După ce deviză încerci să te ghidezi?

Să fac bine.

Când ai râs ultima oară și în ce context?

Puțin mai devreme, când mi-am amintit de „gem”.

Cum ar suna o zi perfectă pentru tine?

Exact la un an după ce a murit bunica mea, care m-a crescut împreună cu mama și pe care am iubit-o foarte mult, am visat-o. Și am visat-o într-un mod extraordinar, cum mă mângâia pe cap. Și am trait, în acel vis, o stare de fericire ireală. Mi-e imposibil să descriu acea fericire, de liniște, de calm, de bucurie, de seninătate. O zi perfecta ar fi să trăiesc acea fericire pe care niciodată, în viața asta reală pe care noi o știm, nu am putut-o trăi.

Ramona Ursu, poză din arhiva Facebook

Educație medicală gratuită

Abonează-te la noul newsletter de educație medicală. Vei primi pe email articole, sfaturi, recomandări, toate scrise cu grijă de mine. Totul este gratuit. În plus, intri automat și într-un concurs.

Mulțumesc pentru interes!

Something went wrong.

Pachetul complet cu toate cărțile mele este acum cu 54% reducere.

comandă pachetul ⇨

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here