5 lecții pe care le-am învățat din călătoriile mele

De când mă stiu am avut acest impuls, această chemare de a explora, de a vedea lumea, de a cunoaște mai mult decât ce este în bula mea. Simțeam că în felul acesta mă voi cunoaște și pe mine mai bine, că voi înțelege altfel lumea din jur și voi învăța să trăiesc mai frumos.

Așa a fost, deoarece călătoriile sunt cel mai bun profesor.

Una dintre cele mai importante lecții pe care le-am învățat prin călătoriile mele este recunoștința. Am trecut prin multe țări unde sărăcia te izbea la orice pas, însă oamenii erau generoși și pozitivi, lucru care m-a uimit și m-a impresionat nespus. Oameni care stiu să ajute, să împartă și să aibă grijă cu căldură de puținul pe care îl au și care îmi amintesc cât de mici sunt problemele noastre de zi cu zi, care par să ne ocupe toate gândurile.

Un alt lucru pe care îl înveți sau îl îmbunătățești cu cât călătorești mai mult este toleranța. Lipsa de toleranță este un simptom slab, dar periculos, care netratat duce chiar la ură și războaie intre oameni. Toleranța se naște din cunoaștere, din apropierea de Celălalt, care te face să realizezi cât de multe avem totuși în comun. Și că diferențele dintre noi nu sunt neaprat o alegere, ci o întâmplare sau un produs al lumii în care am crescut. Dacă toți am fi cu macar 5% mai toleranți unii cu ceilalți, lumea ar fi infinit mai bună.

Când vezi câte frumuseți are lumea de oferit, fie naturale, fie create de mâna omului, fie din Antichitate, fie din Epoca Modernă, înveți să apreciezi, să conservi și să protejezi frumosul din jur. E trist să văd câte locuri superbe din țara noastră sunt în paragină și cum alții țin de secole în condiții excelente un templu micuț sau un copac rar. Multe locuri din țara noastră ne-ar aduce multă bogăție culturală și mulți turiști dacă am învăța să le apreciem, să recunoaștem valoarea lor și să investim în întreținerea lor. Ca să nu mai vorbim de natură, care ar trebui să fie o prioritate pentru orice țară.

Pacea interioară. Aceasta este o lecție care nu poate fi niciodată învățată complet. O începi și o parcurgi greoi, cu suișuri și coborâșuri, însă îți aduce cele mai mari bucurii. Pacea interioară apare când realizezi cât ești de mic în toată lumea aceasta. Când înveți să-ți pui pe mut Ego-ul și să îți asculți mai mult inima sau spiritul. Apare în momente incerte, când ești martorul unui apus perfect pe vârful unui munte sau când asculți rugăciunea călugărilor Buddhisti într-un templu colorat. Sau la coadă la bilete la un concert de jazz. Nu se știe.

Până la urmă cea mai importantă lecție dintre toate este să conștientizăm că nu știm prea multe. Că nu are rost să avem certitudini. Că lumea este mare și are multe mistere și că nu le putem parcurge pe toate. Că multe întrebări ne vor rămâne fară răspuns și că e ok să fie așa. Că nu are rost să trăim cu îndârjire. Că e bine să îi mai ascultam și pe alții.

Vă îndemn cu drag să călătoriți. Și să o faceți cu modestie și cu inima deschisă. Cu o curiozitate de copil. Cu sete de cunoaștere și fără prejudecați. Plecați în căutarea voastră și veți găsi lumea întreagă. Plecați să cunoașteți lumea și vă veți găsi pe voi înșivă.

un articol de Corina Preoteasa
Blog/pagina www.urmeprinlume.ro