rasism stop

Privesc cu mare interes valurile de proteste din ultima perioadă, iscate după dramaticul incident soldat cu moartea lui George Floyd în SUA, precum și solidaritatea născută inerent, menită să solidifice lupta împotriva rasismului. Din capul locului menționez că nu voi generaliza și nu voi condamna SUA pentru cazuri izolate, iar chestiunea rasismului e mai amplă și nu poate fi limitată la un continent, la o singură rasă, chiar dacă admit corelația strânsă dintre cei de culoare și istoria de prea multe ori sângeroasă, cumplită, a Statelor Unite. Am văzut rasism la toate vârstele, în toate țările. Când a izbucnit pandemia, chinezii erau condamnați la grămadă. Romii sunt încă judecați global. Românii sunt și ei etichetați de alte popoare. Rasismul există din plin în jurul nostru și un lucru e cert: el trebuie să dispară.

Fac educație pentru sănătate de peste 5 ani și îți ofer pachetul Medicina Povestită la doar 53 de lei. Bonus: primești încă o carte cadou.

comandă pachetul ⇨

Am un trecut apăsător și merită povestit. În copilărie am avut tenul mai închis la culoare – o binecuvântare, dacă mă întrebați acum – și am suportat diferite forme de bullying. Eram primul din clasă, mă îndrăgea multă lume, dar unii colegi pur și simplu nu suportau asta și mă atacau cum puteau, mai puțin prin învățătură. Țin minte exact o repriză lungă de fotbal, pe o șosea retrasă, în care au participat și doi antagoniști de seamă, șmecherași crescuți în găști printre blocuri. Când s-a spart întâlnirea, am vrut să dăm noroc cu toții, iar unul dintre cei doi și-a retras mâna și a zis cu tine nu dau noroc, că tu ești țigan și nu mă ating de țigani. Am crezut că glumește, că e o poantă proastă de cartier, dar a luat-o cu ceilalți pe pasarela peste căile ferate și a strigat din ambii plămâni: Vasi e țigan, ha ha!

M-am dus acasă cu capul în pământ. Dincolo de culoarea pielii, nu am nicio rudă de etnie romă. Dacă aș fi avut, aș fi mândru și mi-aș fi continuat existența fără probleme. Am continuat anii de școală suportând alte remarci dure ale aceluiași individ ciudos.

Problema rasismului se va vindeca, probabil, prin educație. Ne putem crești copiii învățându-i de mici că unii oameni sunt albi, alții un pic mai galbeni, alții maronii, iar unii negri. Și nu e nimic rușinos în asta, nimic de condamnat, niciun motiv de repulsie. Africanii de culoare pornesc în viață cu un neajuns suprem și simt la tot pasul diferențele făcute de albi, care, fără să fi făcut ceva special, trec automat într-o rasă superioară. Acest lucru datează de mult timp și nu se va schimba prea curând. Ne gândim prea puțin la asta, mânați de orgoliile noastre, alergatul după poziții, putere, bani. Plecăm de pe poziții diferite doar pentru că suntem albi. Și trebuie să conștientizăm asta, să ameliorăm diferențele, să-i îmbrățișăm pe ceilalți.

Mi-ar plăcea să cred că bullying-ul în școlile noastre s-a estompat de când eram eu mic, dar cred că sunt iar naiv. Cum toată educația e cam la pământ la noi, nu mă miră deloc reacțiile abominabile, chiar violente. Nu mă miră nici lehamitea unor profesori, și nu folosesc lehamite în scop punitiv, ci doar pentru a zugrăvi o abandonare – cât timp profesorii vor fi prost plătiți și ignorați, prea puțini dintre ei își vor da tot interesul să educe corect elevii. Educația e un avion care și-a pierdut un motor; poate zbura cu cel rămas, care scârțâie și acela, sunt riscuri mari de prăbușire cu totul. Dacă nu lucrăm la acest capitol, dacă nu ameliorăm și cititul, capitol la care iar suntem codași în Europa, dacă nu promovăm valorile adevărate, cultura, cinstea, să nu avem pretenții să scăpăm de bullying, rasism, violență, ignoranță. Cumva, ele se întrepătrund.

Educația sexuală e bau-bau. Educația pentru sănătate e-ntr-o putină în care a fost brânză. Educația civică e trasă-n fire și făcută covor. Educația generală pendulează între ce bine-ar fi dacă nu am da BAC-ul și eu de unde-mi iau o diplomă? Dacă nu se lucrează masiv și coerent la toate, va fi vai și-amar de noi.

Revin la un gând expus zilele trecute: am privit cu fascinație lansarea SpaceX și NASA, la incredibilul progres făcut, la cum privim spre spațiu și visăm la baze pe Lună și Marte, dar aici, pe Pământ, ne omorâm între noi, ne urâm, ne scoatem ochii. Sigur că una n-ar trebui să o anuleze pe cealaltă și nu susțin renunțarea la programele spațiale, dar nu pot să nu observ contrastul. Cât de ciudați suntem ca oameni, cât de plini de întuneric și venin, cum arhitecturizăm răul și ne dedicăm lui cu toată ființa, iar el prinde extensii în toate direcțiile, sub toate formele.

În rest, eu sunt bine-mersi, mulțumesc. M-am mai albit la față. Am prieteni romi care sunt minunați. Am și prieteni de culoare. Am cunoscut și indieni, chinezi, japonezi, alături de care am trăit momente frumoase. Militez pentru acceptare și n-am de gând să mai tolerez vreodată rasismul, cum, din frică probabil, am făcut-o când eram mai mic.

V.

Educație medicală gratuită

Abonează-te la noul newsletter de educație medicală. Vei primi pe email articole, sfaturi, recomandări, toate scrise cu grijă de mine. Totul este gratuit. În plus, intri automat și într-un concurs.

Mulțumesc pentru interes!

Something went wrong.

Ești cititorul meu și-ți ofer pachetul cu toate cele 7 cărți ale mele la doar 100 lei. Transport gratuit. Oferta este limitată.

profită de ofertă ⇨

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here