Aceasta este o canoe, dar noi o vom numi viață. Echilibrul ei este foarte dificil de păstrat. Te poți muta spre centru, rămânând singur. Pare ok, dar singur vei fi răvășit de gânduri continue și furtuna lor te va repune în capătul bărcii, dereglând-o. Mai poți încerca să fii tu însuți, să te descoperi și să radiezi de bunătate, să explorezi lumea și să găsești o jumătate care să se potrivească la perfecție în celălalt capăt, aducând echilibrul. Gânduri și furtuni tot o să mai ai, dar va fi acolo cineva lângă tine, mereu, să ți le alunge. Dacă știi cum să călătorești, acel cineva nu va pleca niciodată. Să vezi atunci fericire.
V.
