Aceasta nu este o simplă pungă de pufuleți.

Aceasta nu este o simplă pungă de pufuleți.


Dă mai departe acest articol pentru a construi împreună o comunitate sănătoasă.

Aceasta nu este o simplă pungă de pufuleți. Ea ascunde în spate o poveste.

Fără să știm, avem locuri speciale rezervate în inima noastră pentru fiecare persoană bună pe care o vom întâlni. Ea apare, intră chiar acolo unde trebuie, niciodată în altă parte. Și inima noastră devine mai bucuroasă, mai sănătoasă, mai frumoasă. Și mergem altfel înainte.

Eram rezident și abia mă mișcam printre cazurile grave. Îmi tremurau mâinile când trebuia să palpez un abdomen ciuruit de acele de insulină sau să auscult o inimă prin care sângele curgea în toate sensurile, din cauza defectelor valvulare multiple. Oameni cu rezervele la pământ, ce abia se mai țineau pe picioare. Când am văzut-o prima oară, m-a uimit cu liniștea dumneaei, dincolo de tabloul clinic nu tocmai grozav. Venise în insuficiență cardiacă, cu fibrilație atrială, cu picioarele umflate, cu respirație grea. Soțul doamnei A. avea doi metri înălțime și era, cum mai zic eu unora, un munte de gingășie. Îi căra toate lucrurile, venea zilnic să o viziteze, chiar dacă afară era polei sau soarele ardea, îi cumpăra tot ce avea nevoie, o ținea la curent cu ce se mai întâmpla acasă sau în lume.

O consult și strigă de durere când îi ating partea dreaptă a abdomenului. Pun asta pe seama stazei hepatice date de insuficiența cardiacă avansată. Îi văd echimozele de pe abdomen – își făcea insulină de patru ori pe zi. Încercam să înțeleg toată situația și să mă pun în locul pacientei. Nu puteam, oricum aș fi abordat empatia. La câteva zile distanță, picioarele i se dezumflaseră, respirația era mai bună, se ridica să facă niște pași prin salon. O văd cum caută prin noptiera patului dumneaei, cu greutate. Scoate de acolo o pungă de pufuleți, o desface, împrăștie mirosul peste tot, îi mănâncă zgomotos și se umple de firimiturile galbene, pe care le aruncă printr-un scuturat cu mâinile. Probabil m-a văzut cu coada ochiului; stăteam la birou și mă uitam prin foi. Se întinde greoi și mai scoate o pungă. O desface și o mănâncă în același mod. Schițez un zâmbet și o observ cum se bucură de fiecare pufulete. Se scutură iar. Apoi iar duce mâna spre sertar, mai scoate o pungă, mi-o așază în față. „Luați și dumneavoastră, că-s tare buni.”

I-am luat și i-am mâncat în camera rezidenților, acolo unde se scriu foi, se fac externări, se printează sute de coli și se discută aprins pe seama unor cazuri. E forfotă, înghesuială, zgomot. Când am consumat pufuleții, nu mai conta nimic în jurul meu. Din acea zi, doamna A. îmi dădea câte o pungă. Zilnic. Devenise, fără să știe, dealerul meu care îmi livra fericire.

A stat trei săptămâni internată. Apoi, în următorii doi ani, a locuit mai mult în spital decât acasă. Venea slăbită, dar reușeam cumva să reechilibrăm lucrurile și pleca pe picioare. După două-trei săptămâni, apărea iar. Muntele de gingășie, soțul ei, căra cuminte hainele, sticlele de apă, săpunelul, hârtia igienică, prosoapele, pungile de pufuleți. I-am spus cândva că plăcerea asta măruntă nu-i face tocmai bine, că pufuleții au și sare, iar sarea agravează problemele inimii. „Nu-mi luați și plăcerea asta, domnule doctor. Vă implor.” Și am decis să nu i-o iau, primind dezlegare la o pungă pe zi. De fiecare dată o vedeam cum îi mănâncă, rupându-se de orice boală. Eu mă retrăgeam pe undeva și-i mâncam pe ai mei, rupându-mă de orice gând greu. Aveam suficiente.

Timpul a zburat pe desupra lanului de porumb, gâdilând părinții pufuleților. La un moment, ne-am întrebat de ce nu mai apare doamna A. la spital. Existau două posibilități: fie se simțea bine, fie… Din păcate fusese a doua, pe care nici nu mai e nevoie să o specific clar.

Există o zonă din creierul nostru în care se fac asocieri interesante între anumite obiecte, mirosuri, imagini, culori, gusturi și persoane. Un anumit parfum îți pune vie în corp o iubire veche. Un mănunchi de margarete îți amintește de o alta și-ți împrăștie prin tine toate senzațiile și sentimentele de atunci. O pungă de pufuleți îți aduce în prim-plan o pacientă și o vezi clar, de parcă e lângă tine. O palpezi cu mâinile tremurânde, îi vezi echimozele, îi ausculți suflurile cardiace și-i spui că totul va fi bine. Acea arie a hipocampului funcționează pe asocieri și povești, renăscând imediat trecutul, trăgându-l brusc în prezent, cu valuri de emoții.

Când mănânc pufuleți, îmi aduc aminte de doamna A.

Acesta este un fragment din cartea Dragă inimă, pe care o puteți lua de aici

V.

 

Îți ofer o carte GRATIS ♡


Mă citești și-ți mulțumesc pentru asta. Chiar dacă primești atât de multe informații utile de la mine, care au o muncă uriașă în spate, iar proiectul nu are nicio formă de monetizare (donații, patreon, reclame), să știi că tot eu plusez: îți ofer GRATUIT cartea Medicina povestită pe înțelesul tuturor. Tot ce trebuie să faci este să dai click pe butonul de mai jos, să pus cartea în coș și să finalizezi comanda. Curierul rapid va ajunge la tine în 1-2 zile lucrătoare. Să te bucuri de carte!


Abonează-te la newsletterul gratuit

Întră în comunitatea dr. Vasi Rădulescu! Vei primi pe email sfaturi, recomandări, materiale ample despre sănătate și cum să trăiești o viață mai bună, toate oferite gratuit.

Mulțumesc pentru interes! Verifică emailul tău activ (inclusiv folderele spam sau promoții)

Something went wrong.

Vasi Rădulescu

Eu sunt Dr. Vasi Rădulescu și sunt medic specialist, cu 15 ani de pregătire medicală. Fac aici educație pentru sănătate, cu lucruri explicate simplu, pe înțelesul tuturor. Am scris șapte cărți. Îmi doresc să construim o comunitate puternică, empatică, educată, implicată în lucruri bune, cu aplecare spre lectură, voluntariat, educație, cauze cu impact semnificativ în societate.

1 Comment

  • Doar citind titlul și vizionând imaginea mi-a venit imediat în minte ceea ce am citit în carte. Știu că doamna A. observase la un moment dat și v-a atras atenția că nu ați mâncat pufuleții, însă apoi a continuat să vă mai dea. Frumoase amintiri… Cred că ați mai strâns multe povești între timp…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are makes.

Send this to a friend