Am devenit Cumințenia Pământului

Am devenit chiar eu Cumințenia Pământului. Strângem bani să ținem la stat o piatră sculptată, dar nu suntem în stare să ținem lângă stat valori mai importante: medicii.

Măririle de salariu au fost de la câțiva lei până la 150 de lei pentru rezidenți. Cum e să-ți verifici cardul și să vezi 25 de lei în plus la un salariu de 1300 lei? Îți mai vine să lucrezi? Mereu aceleași probleme și mereu cei mai defavorizați sunt rezidenții și tinerii specialiști. Ei pleacă întruna, cu sutele, cu miile, an de an. Timpul trece și nu se întâmplă nimic care să aducă un iz de speranță. Li se mai aruncă 25 de lei, auzi, când sistemul se bazează pe rezidenți.

Știți că cei de anul trei (nu e regulă, mulți încă fac un fel de voluntariat) fac gărzi plătite? Știți că raportarea se face la „noile salarii” și practic nu au cum să crească semnificativ sumele primite pe gărzi când salariile s-au mărit infim? Vor crește cu doi-trei lei, după caz! Sunt cifre clare, nu simulări sau alte abrambureli care arată gărzi plătite cu nu știu câte milioane.

După ce-am văzut „noul” salariu despre care am vorbit sincer aici, am devenit Cumințenia Pământului. Nu mă mai mișc, stau trist și parcă mi-am pierdut orice speranță.

Sper ca statul să reușească să țină sculptura lui Brâncuși, e minunată, dar nu știu dacă e și făcătoare de minuni sau vindecătoare de boli.

V.