Stăteam ieri de vorbă cu cineva și i-am recomandat un set de analize de sânge. Un pic surprins, omul îmi spune: să știți că nu mai fac nicio analiză. Acum vreo patru ani am făcut analize de 300 de lei și a ieșit totul bine, deci le-am făcut degeaba. Bani aruncați pe fereastră. Nu mai fac analize.
Chestiunea asta recunosc că m-a suprins prin atipicul ei, dar mi-a și întărit niște lucruri pe care le-am tot observat în ultimii zece ani. În primul rând, m-a surprins dezamăgirea omului care află că analizele sunt bune. Rezultatele analizelor în parametri normali ar trebui să fie motiv de bucurie supremă pentru oricine, că doar asta ne dorim în principal în viață, să fim sănătoși. Problema în esență vine din altă parte: nu suntem obișnuiți să dăm bani pentru sănătate, pentru că o considerăm un bun aproape garantat. În boală băgăm bani cu nemiluita, cu zecile de mii sau chiar sutele de mii de lei (chiar dacă prin sistemul de asigurare medicală, dar sunt aceiași bani, la care noi am contribuit din plin prin taxe). În al doilea rând, vine și o componentă oarecum așteptată: dacă omul are niște simptome și vede că medicul nu-i identifică nicio boală, e dezamăgit. Dacă el suferă, dar analizele sunt bune, nu are practic un răspuns, de aici tristețea și surprinderea, cu mesajul am dat banii degeaba.
Așadar înțeleg aproximativ comportamentul. Mă feresc să mai spun că înțeleg perfect ceva, cu toată empatia mea, deoarece nu pot înțelege perfect pe nimeni. Fiecare om are stările lui, suferințele lui, optica lui. Pot, prin prisma pregătirii mele ca medic și om, să pricep și cuprind cazul omului aflat în suferință și implicit în căutarea unor răspunsuri. Medicul poate oferi niște răspunsuri. Uneori nu găsește o boală clară, pentru că fiecare om are de multe ori și apăsări psihice cumplite, iar numeroase simptome fix de acolo vin. De asta tot zic că o consultație țintită, superspecializată, nu rezolvă mare lucru, când pacientul e o entitate complexă care suferă pe mai multe planuri. Dar asta o vom discuta altă dată.
Nicio investiție în sănătate nu e prea mare. Acei 300 de lei dați pe analizele care au ieșit bine reprezintă o sumă infimă pe lângă cheltuieli posibile cu boala. Mergeți și faceți analizele de rutină, pentru că 85% din oameni nu le fac nici pe acelea. Mergeți la programele de screening. Mergeți să stați de vorbă cu medicul de familie, pentru că chiar dacă nu aveți simptome, sunt cazuri în care ceva există și sapă lent sau mai repede (hipertensiuni arteriale care nu dau semnale, cancere care evoluează fără semne clare). Învățați să prețuiți sănătatea și mai ales prevenția. Iar când medicul nu găsește nimic, hai să acceptăm și o vizită la psiholog sau psihiatru, că vremurile sunt așa cum sunt, stresul puternic ne lovește pe toți. Hai să vedem și cum stăm cu stilul de viață, cu alimentația, cu somnul, cu socializarea, cu mișcarea. Și să reglăm tot ce ține de noi, cu responsabilitate și voință. Apoi multe lucruri se așază în viață.
V.