Am primit piatra asta de la o prietenă dragă, medic în Franța.
După cum bine știți, iubim un lucru mai puțin pentru ce este el și mai mult pentru povestea din spate. Un pacient de-ai Cristinei, suferind de poliartrită reumatoidă avansată și cancer, cu mâinile deformate, suie pe un munte pentru a săpa după acest tip de rocă, apoi revine în atelierul său și sculptează felurite forme și figurine. În cazul de față, o inimă. O voi ține la loc de cinste.
Dragostea mea pentru cardiologie este uriașă. Apropierea mea de inimile vii, tinere sau mai în etate, va rămâne mereu deosebită. Mă voi lupta să restabilesc echilibre și să fac unele vieți ceva mai bune. Mă voi strădui să nu-mi pierd apetitul pentru lumină, liniște și iubire de orice, care mă ajută să rămân eu în orice grea condiție.
Închei cu o referință la Micul Prinț: ce este esențial e ascuns vederii. Uneori, închizând ochii și deschizându-ne inima, putem înțelege mai multe lucruri care contează în universul nostru.
Fiți buni. Fiți voi înșivă. Trăiți cu inima deschisă și apreciați lucrurile care contează cu adevărat. Iar dacă veți avea cândva probleme cardiace minore, după 95 de ani, ne vom vedea și vom sta la o poveste, rezolvând afecțiunile doar cu atât.
V.
1 Comment
Frumoase sfaturi… „Micul Prinț” e pentru toate vârstele, fără excepții…tinerețea e o stare de spirit, până la urmă.