Am tensiunea 130/80 mmHg. Ce medicament trebuie să iau?

Marile asociații de hipertensiune au actualizat ghidul oficial, având la bază metaanalize cu date solide, trăgând un semnal de alarmă: tensiunea arterială acceptată ca normală trebuie să aibă valori de până la 130/80 mmHg.

Știam de câțiva ani că cea mai bună tensiune este 120/70 mmHg. Când am început practica prin spitale, consideram că vârstnicii pot sta pe tensiuni ceva mai mari, de 140 sau 150 mmHg sistolica, pentru că TA mai mare ar ține vasul deschis și ar perfuza mai bine organele importante. Asta a picat. Tensiunea la vârstnic trebuie să aibă aceeași valoare, ideal tot 120/70 mmHg. Bun, dar clasificarea disponibilă până de curând ne spunea că la 130 – 139 mmHg sistolica suntem la normal-înaltă, iar de la 140 mmHg începe practic hipertensiunea. Noul ghid AHA (American Heart Association) șterge clasificarea avută și trece la hipertensiune tot ce depășește 130 cu 80 mmHg.

Acum, există milioane de oameni care au 130/80 mmHg și asta generează multe întrebări, chiar valuri de teorii ale conspirației. Oamenii susțin că AHA a schimbat ghidul tocmai pentru ca industria farmaceutică să vândă mai multe pastile, și ar trebui ignorat totul. Lucrurile nu stau deloc așa. Recomandările vin după analizarea unor date uriașe – de la valorile de 130 cu 80 mmHg în sus, rinichii, vasele de sânge, creierul, inima suferă. Sunt metaanalize, nu citiri în globuri de cristal.

Cea mai bună tensiune arterială este 120/70 mmHg.

Să spunem că un pacient cu TA 130/80 mmHg vine la cabinet. Nu îi voi da pastile, niciun medic nu face asta. Îi voi recomanda pentru început să schimbe niște conduite greșite din viața lui (alimentație mai ales, stil dinamic, mișcare) și apoi monitorizăm evoluția. Prin reducerea aportului de sare, combaterea stressului, stil activ cu exerciții fără exagerări în efort, tensiunea va scădea garantat. Regula este monitorizarea în câteva luni, în care pacientul are timp suficient să își construiască obiceiuri sănătoase pe care să le transforme în pilonii vieții sale. Nu se întâmplă nimic rău dacă un om stă 6-12 luni cu această tensiune, dar în acel interval el se va strădui, cu medicul aproape, să o reducă și să o treacă în parametri normali.

Aceeași poveste este cu colesterolul. Dacă nu există factori de risc tradiționali sau suplimentari și nu există depuneri pe arterele carotide, un colesterol mare va fi redus fără medicație (cel mai frecvent utilizate sunt statinele) și, dacă nu se reușește asta în aproximativ șase luni, se ia în calcul o altă strategie. Nu îndoapă medicul imediat pacientul cu statine, pentru că medicul are o minte extraordinară și știe cum să procedeze în funcție de anumite scenarii.

V.