Bucuria de pe tărâmul cancerului

5 Comments

• hai sa-i povestesc „isprava”mea de astăzi. ..Spitalul Sf Spiridon Iași,secția Orl.Intalnesc un vechi prieten,dar vechi,cred ca nu l-am văzut de 15 ani-operat.Traheostoma.vesel,fericit chiar aș putea spune.Il întreb firește ce s-a întâmplat și îmi răspunde la fel de surazator”nimic important ,mi-a găsit un cancer așa ca un copac cu ramuri,dar mi-a spus ca dacă accept butonul voi fi ca nou”.Pe moment am crezut ca nu aud bine sau că poate nu inteleg (omul era cât se poate de fericit).pleacă 2 minute și revine cu un rezultat de la CT.In afară de formațiunea tumorala gigant văd descrise blocuri metastatice și
  alte adenopatii inclusiv la nivelul toracelui.Raman socata dar nu îmi trădez uimirea și surâd și eu”fericiti cei săraci cu duhul”.Raspunsul-„noi chiar suntem fericiți, acest buton nu ma incomodează deloc..”Mai zi ceva…..

  Răspunde

  • Of.

    Răspunde

• Din categoria cancer: Tata a suferit un al doilea infact in aprilie. De la primul avea un stent, dupa cel din aprilie stimulator cardiac. La 52 de ani. Ni se spune ca o sa dureze o perioada pana o sa se acomodeze cu stimulatorul si ca e posibil sa fie meteo-sensibil (dureri de cap etc.). Din iunie, incep niste dureri de cap puternice. Tata aproape permanent prin spitale pentru alte investigatii. In iulie, incepe sa vb ciudat. Il ducem la psihiatrie (are o tulburare afectiva bipolara remisa de 15 ani). De la psihiatrie, ne trimit la neurologie. Facem CT si ii gasesc o tumoare. O saptamana mai tarziu, este operat si tumoarea este indepartata subtotal. O alta saptamana mai tarziu, rezultatul de la histopatologic zice Glioblastom Multiform 4. Acum e la oncologie, saptamana 2 din 3 de radio + citostatice. In afara problemele de vorbire care nu au mai disparut si de ceea ce el descrie ca fiind vedere dubla, niciun alt simptom/ efect secundar. In toata perioada asta, doctorii au vorbit cu mine. Lui nu i s-a comunicat diagnosticul si toti au asteptat sa il transmit eu. Nu am putut. Weekend-ul trecut am avut o discutie cu tata: imi spune ca el stie ce are si ca nu ii este frica sa moara. Ba chiar mai mult, e pregatit. Nu e suparat ca are o lista intreaga de boli care ii pun viata in pericol. Nu se intreaba de ce. Eu in schimb, sunt suparata si a fost prima data cand nu am putut sa afisez cel mai larg si fals zambet, asa cum fac de obicei in fata lui. Ma amagesc zilnic cu ideea ca, pe langa tratamentul dat de catre doctori singurul ajutor este o gandire pozitiva, a lui si a celor din jurul lui. Cum ii spui unui om pe care il iubesti ca nu are voie sa moara?

  Răspunde

  • E greu. El va avea nevoie de sprijin constant. De ascultare. De detașare. Va avea nevoie de un medic care să-i răspundă progresiv la multe întrebări. Obligatoriu și de sprijin psihologic de specialitate. Sănătate multă! Să fiți puternici cu toții!

    Răspunde

• Spitalul Sf Spiridon Iasi l-am batut zilnic, timp de o luna. Mamaiei nu i-a cazut parul si a mai trait inca 15 ani. Moralul conteaza f. mult si la imbolnaviri si la recuperari (mamaia s-a imbolnavit dupa un shir lung de morti in jurul ei: sot, fiica cea mai mica, sora, toate in aceeasi perioada etc).

  Răspunde