Am carnete și carnețele pe care-mi notez mereu tot felul de lucruri. Am stiloul cu mine. La un moment dat, m-a trăznit o idee la metrou. Stăteam în picioare, cum stau chiar și atunci când sunt locuri libere; scot carnetul verde, prind stiloul, răsucesc de capac și încep să scriu. Lângă mine, o domniță trage cu ochiul. Credeam că asta se întâmplă doar la telefoane și sunt safe, dar de unde. Domnița se tot uită, curioasă. Bag o eschivă ca la rugby, că doar scriam ceva profund și n-aș fi vrut să ajungă pe alte retine.
Dezinvoltă, drăgălășenia de fată îmi spune: stai liniștit, că nu-ți înțeleg cuneiformele alea, mă uitam că e frumos când cineva scrie așa, de mână, cu stiloul.
Uitasem că sunt medic și scrisul meu are cea mai bună criptare. Altfel, minunată faza. Și fata.
V.
1 Comment
Haha..tare faza.(si fata:)) Intr.adevar scrisul de mana si mai ales cu stiloul, a devenit o raritate.