
Sunt două săptămâni de când am lansat Dragă inimă și reacțiile oamenilor m-au copleșit. Îmi aduc aminte de o doamnă care a citit cartea stând într-un salon de spital, lângă soțul dumneai, grav bolnav. Mi-a spus că acea noapte de lectură a fost una dintre cele mai frumoase din viața ei și cumva trăit totul altfel, ținând cont de mediul greu în care se afla. Nu mai era atât de temătoare, atât de angoasată, cu mintea atât de plină cu gânduri negative. Mi-a scris un mesaj lung și-n inima mea a căzut o liniște dulce.
Apoi a venit mesajul unei doamne care, deși avea un soț ce o iubea și se îngrijea de mici lucruri care intră în sfera atenției pentru celălalt, nu mai știa cum să-l aprecieze. Mi-a scris niște cuvinte care m-au uimit: Dragă inimă fusese acea scânteie care generase reîntoarcerea la apreciere, la recunoștința pe care nu mai știm s-o îmbrățișăm.
O doamnă a ajuns la birou și le-a citit colegelor pasajul cu bunica și extraveralul. Toate s-au oprit, au ascultat și minute în șir n-au mai scos niciun cuvânt. Aveau lacrimi în ochi. Am citit sute de reacții și recunosc că m-am hrănit cu ele. La fel cum am făcut cu toate poveștile din spital pe care le-am incorporat în carte. Le țin în mine și cu ele merg altfel mai departe.

Cred că Dragă inimă are puterea de a ne reîntoarce la clipe simple. Îmi place să consider că e o carte terapie, de evadare, chiar dacă în ea nu e totul neted și roz. Din contră, e mai multă suferință acolo. Sunt povești de spital cu oameni care mor. Sunt momente cu mine în spațiul dificil din interiorul unei gărzi, când am mai găsit puterea să văd lucruri frumoase prin mormanul de durere. Sunt fugi într-un teritoriu fantastic, în care încerc să găsesc niște răspunsuri. Sunt simboluri de ghinion sau noroc. Sunt pierderi și câștiguri. Sunt construcții din nimic.

Dragă inimă nu-i o carte simplă, chiar dacă stilul pare simplu. E al naibii de greu să găsești simplitatea în scris. Cred că tărie că e o lectură absolut necesară pentru orice om. Pe de o parte, studenții la medicină, rezidenții, medicii cu experiență se pot îmbogăți cu niște raporturi față de pacienți, cu deschiderea căii spre apropierea de ei, dincolo de diagnostice și tratamente reci. Pe de altă parte, orice om poate vedea că-n spatele unui halat stă tot un om ca ei, cu lipsuri, temeri, depresii, dureri. Cu o inimă care suferă, dar are parte și de mici momente de fericire. O inimă atinsă de alte inimi, plină de povești care au schimbat-o pentru totdeauna.
Cartea asta e viață fără menajamente. E un exercițiu de reîntoarcere la expresia deja celebră: trăiește totul cu uimire. Bucură-te. Țipă. Iubește. Plângi. Râzi. Asta-i viața, un amalgam de povești și trăiri, suferințe și bucurii, nu o liniște perpetuă.
Cine nu a citit-o deja, o poate cumpăra de aici
V.