Ce înseamnă să fii om în aceste zile

Stăteam și mă gândeam la toată această situație în care am ajuns. Nu o aștepta nimeni, chiar dacă ea plutea în aer, era posibilă oricând, ba chiar am vrut să aduc puțină conștientizare în urmă cu mai bine de doi ani. O făcuseră și alții mult mai deștepți decât mine.

Ne-am trezit cu o stare care ne obligă acum la adaptare. Pe toate datele avute de experți, am crezut inițial că e doar o gripă, că nu vom păți mai nimic. Apoi am observat că virusul se transmite foarte repede, că mortalitatea e înaltă, că sunt răpuși mai ales vârstnicii și cei cu comorbidități, că evoluția poate fi imprevizibilă și la tineri fără nicio boală cunoscută. Am ajuns să stăm în case, să ne uităm din oră în oră pe worldometer, să ne rugăm pentru celelalte țări, mai ales pentru Italia, să sperăm că nu vom ajunge la fel.

Ne bucurăm acum de liniște, dar e o liniște aparentă, pentru că ea ascunde o degradare economică, medicală, socială, psihică. Am mulți prieteni care și-au pierdut joburile și nu se știe dacă își vor mai găsi ceva în lunile viitoare. Mi-am îndemnat părinții, ambii trecuți de 60 de ani, să stea în casă. Mi-am concentrat resursele pe sprijinirea cu informații de calitate, în fiecare zi, dar și cu susținerea unor campanii prin care să ajut efectiv spitalele. Am promis că nu voi da pe nimeni afară de la Readers Do Good. Mi-am promis, dincolo de orice risc, că mă voi arunca imediat în luptă, să salvez oamenii, dacă situația se va degrada.

Exemplele din celelalte țări ne arată că vom sta din ce în ce mai rău. Păstrez optimism și sper, alături de milioane de oameni, ca măsurile luate până acum să însemne câștig de timp, să avem cum să pregătim spitalele. Sper ca oamenii să stea în case, să nu cadă în panică, să țină capul sus, să ajute, fiecare cum poate, pe cei aruncați în lupte.

Am văzut până acum oameni care au făcut eforturi uriașe și m-am copleșit cu empatia, implicarea, bunătatea, generozitatea lor. În astfel de momente de cumpănă cred că ne dezvelim de straturi superficiale și arătăm cum suntem. Am văzut oameni care își bat joc de ceilalți și umflă prețurile la măști, dezinfectanți, echipamente, combinezoane, spirt, orice pot, doar-doar să se îmbogățească acum.

Cred că acum arătăm cum suntem cu adevărat. Pandemia asta trebuie să ne trezească, să ne facă să apreciem lucrurile simple, să ne unească, să toarne empatia în noi, să scoată orice fărâmă de bunătate din trupurile noastre.

Am scris ceva pe Facebook și așez postarea aici. Acești oameni merită apreciați acum, dar și după criză. De ceilalți, profitori fără pic de umanitate, va avea grijă universul să le-o întoarcă în stilul său.

Vreau să vă opriți 10 secunde din ce faceți.

Bun. Acum să vă gândiți că-n aceste 10 secunde niște oameni nu au stat, ci au muncit ca să ieșim cât mai repede și mai bine din situația actuală.

Să vă gândiți la Oana și Carmen de la Daruieste Viata, care depun eforturi supraomenești să strângă bani, să doteze repede spitalele, să creeze niște pârghii, să propună niște măsuri clare pentru această criză.

Să vă gândiți la Bogdan Tanasa, omul-minune de la Casa Share, care a luat deja aparat PCR pentru spital, cumpără măști și combinezoane, duce alimente familiilor și multe alte lucruri frumoase.

Să vă gândiți la Stefan Mandachi, căruia i-au murit business-urile și el și-a pus pe tavă tot ca să ajute Suceava. Duce mâncare gratis la medici, cazează personalul medical în hotelul său, face campanii importante. Jos pălăria, omule!

Să vă gândiți la Alina Pătrăhău de la Daruieste Aripi, care se ocupă cu dotarea spitalelor din Constanța.

Să vă gândiți la Vlad Voiculescu și Melania Medeleanu, ambii implicați în campanii comune și distincte, cu impact major. Oamenii aceștia fac o muncă titanică, mă mir cum mai rezistă.

Să vă gândiți la Mihai Lehene de la Romanian United Fund – RUF, care derulează multe campanii pe Facebook, toate acum cu un scop comun: să fim cât mai bine.

Să vă gândiți la Diana Marcu de la Inima Copiilor, care strânge fonduri, donează echipamente, se ocupă de Marie Curie, dar și de alte cauze frumoase.

Să vă gândiți la Alina Savu de la Facebook, mereu deschisă să ajute cu tot ce poate.

Să vă gândiți la Oana Geambasu, care mi-a scris că vrea să ia un aparat PCR pentru spitalul INSMC, să se facă teste rapide acolo, ca micuții să fie în siguranță. Depune o muncă uriașă acum.

Ca ei sunt mulți, mulți, mulți alții. Știu. Îmi pare rău că nu pot să-i adun aici. Am scris repede, într-un suflet. Le mulțumesc tuturor.

Să le mulțumiți și voi. Să le fiți aproape. Mai mult de 10 secunde.

V.