Ce se ascunde în interiorul unei perle

Înainte să citești articolul deosebit de util, îți aduc aminte că am acum o campanie grozavă și cărțile mele, deosebit de utile pentru oricine, încep azi în SHOP-ul oficial de la doar 8.99 lei! Le găsești și mai jos, imediat după ce lecturezi materialul.

Am aflat cândva că perla este rezultatul unei suferințe a scoicii, apărând ca un mecanism de apărare. Când o substanță străină pătrunde în scoică, aceasta o izolează și apoi depune straturi de sidef peste ea până când apar acele formațiuni deosebit de frumoase, strălucitoare și-n anumite cazuri foarte scumpe.

Nu un grăunte de nisip va sta la baza perlei (rarisim se întâmplă așa), ci de regulă un parazit sau un alt corp străin pe care scoica îl recunoaște și împotriva căruia declanșează o reacție imunologică asemănătoare fagocitozei. Izolează corpul străin, apoi depune concentric peste el sidef, acel material care manșonează și interiorul valvelor. Sideful este format din carbonat de calciu (CaCO3) și complexe proteice, iar dacă este aranjat în straturi fine, poate crea fenomene de translucență, reflexie și refracție între straturi, dând perlei caracteristici aparte și valoare.

Așa se apară scoica pentru că, la nivelul ei, atât poate. Straturile depuse concentric reprezintă o continuă strădanie în scopul de a-și menține viața, pentru ca acel parazit sau material străin să nu-i facă rău. În lupta asta apare, după lungi suferințe, un produs final nemaipomenit.

Ducând discuția în zona umană, cred că cei mai buni oameni poartă în ei o suferință de care nu scapă niciodată. Construiesc straturi peste acel nucleu și știu că-l au mereu acolo. Ajung perle și aici nu mai vorbim de fizic. Dacă ai secționa (la modul metafizic) un om, cred că ai găsi, pe undeva, un parazit, un material străin, un cocoloș de gânduri rele, de amintiri triste, de întâmplări negative care l-au marcat profund. Apoi, peste suferința aceea, omul a reușit să pună straturi veritabile, luminoase.

V.