În imagine este reprezentată o celulă, în esență un univers în sine. Organite, pereți, molecule cu miile. Aici ajunge și ARN-ul mesager, încărcat cu instrucțiuni speciale. Este lăsat să treacă în celulă prin canale speciale, ajunge în ribozomi, fabricile de proteine, unde este citit așa cum este citit un card de memorie într-un laptop. Ribozomul înțelege din instrucțiuni că trebuie să producă proteina S (S de la spike, adică țep – e proteina tipică a lui Sars-Cov2). Ribozomul eliberează proteinele S și biodegradează ARN-ul, că nu mai are nevoie de el. Numai că proteina S nu este self, a corpului, ci un element străin. Practic corpul a fost „păcălit” să producă un străin. Orice antigen, adică element străin, trezește imediat suspiciuni din partea sistemului imun. Apare un răspuns din partea unor celule care „învață” proteina S și o țin minte pentru viitor, dar și o producție înaltă de anticorpi meniți să neutralizeze elementele străine. Cum proteina S nu are capacitate de replicare și nici alte componente virale complete, este cu ușurință scoasă din ecuație. Anticorpii rămân, pentru orice eventualitate.
Dacă se întâmplă să vină virusul natural, anticorpii sunt acolo și intervin prompt. De aici nevoia unui titru înalt, protector, de anticorpi. Aceștia nu lasă virusul să intre masiv în celule și să corupă organitele pentru a se înmulți (el asta vrea, nu dorește neapărat să facă rău, vrea doar să se înmulțească).
Tehnologia ARN mesager va sta la baza multor tratamente în anii viitori. E foarte probabil să tratăm cancere și alte boli grele cu asemenea secvențe genice.
Tot ceea ce se întâmplă în celule, la un nivel microscopic, este absolut fascinant.