De ce alerg minimum 7.5 km în fiecare zi

Trezit la 5. Spălat pe față + dinți. Intrat în echipamentul de alergat. Pornit monitorizarea pe ceas. Afară. Un minut până la parc. Pustiu.

Mi-am făcut un obicei din a alerga zilnic minimum 7.5 kilometri, începând cu ora cinci dimineața. Orașul e aproape pustiu. În parc nu e nimeni. Respir adânc și încerc să mențin un ritm bun. Observ că nu prea mai pot să scot mai puțin de 7 minute pe kilometru – din cauza căldurii. Dar e-n regulă. Îmi continui traseul și dau ture de parc. Miroase a tei pretutindeni.

Alergarea matinală mă ajută să mă revigorez, să fiu în formă bună, să-mi pun ordine în gânduri. Mi-am setat pragul de 7.5 kilometri nu pentru că ar avea vreo semnificație specială (sau medicală), ci pentru că e bine să știu că am o țintă pe care, oricât de greu mi-ar fi, trebuie să o ating. Acest exercițiu poate fi aplicat în multe alte capitole ale vieții.

Alergarea, la masa mea corporală, la articulațiile bune pe care le am, la toate antrenamentele din trecut, e sănătate curată. Am acum 72 de kilograme la 1.80 metri. Dacă eram obez, nici vorbă să alerg, pentru că aș fi distrus cartilagiile în timp (nu mai zic de inima care oricum în obezitate lucrează cu dificultate).

Alergarea mă educă, mă responsabilizează. Ajung acasă pe la 6, arunc hainele de pe mine, 15 minute mă răcesc, apoi fac un duș și meditez (nimic sofisticat, voi face alt material despre asta) 15 minute. Micul dejun înseamnă o cafea bună, ouă ochiuri sau omletă cu legume trase la tigaie, un smoothie verde (un pahar de 250 ml). La micul dejun mai alternez fructe sau cereale. Pe la 7 sunt gata de treabă, spălat, liniștit, în formă bună.

V.