De ce o temperatură ambientală de 37 de grade Celsius este mare, din moment ce tot atât are și corpul uman?

Avem azi o întrebare interesantă primită de la un membru al comunității plin de curiozitate și interes pentru știință (a propos, să deveniți și voi membri accesând modulul de mai jos) – de ce o temperatură ambientală de 37 de grade Celsius este considerată mare, dacă temperatura normală a corpului este cam tot pe acolo?

Excelentă întrebare. Temperatura normală a corpului uman este între 36.5 și 37.5 grade Celsius. Ea este menținută prin procese active și nu are voie să se abată de la aceste limite decât în situații speciale – ce e peste se cheamă febră și reprezintă un mecanism de apărare împotriva infecțiilor, ce e sub se cheamă hipotermie și nu reprezintă niciun mecanism de apărare, ci pur o stare patologică (traume ale hipotalamusului sau alte afecțiuni) sau o imposibilitate de adaptare la mediul înconjurător (temperaturi foarte mici ce nu pot fi compensate). O hipertermie peste 40 de grade Celsius poate fi mortală. O hipotermie sub 35 de grade Celsius, la fel. Corpul trebuie să rămână între valorile normale acceptate.

Dar dacă el are în jur de 37 de grade Celsius, de ce nu ne simțim foarte bine când afară sunt 37 de grade? Ei bine, intervin mai multe probleme. Avem în majoritatea celulelor noastre niște uzine mici de tot, invizibile. Ele se cheamă mitocondrii. Am spus în majoritatea celulelor pentru că hematiile adulte nu au mitocondrii. Aceste organite celulare sunt răspunzătoare pentru producția de energie, care în lumea eukariotă se cheamă ATP – adenozin trifosfat. Această moleculă este moneda energetică a lumii vii. În mitocondrii, pe lângă ATP, apă metabolică, CO2, alte substanțe, se produce și… căldură. Această căldură este folosită pentru homeostazia termică, iar când corpul stă bazal la 37 de grade Celsius, lângă el aerul având tot 37 de grade, e nevoie de un schimb termic pentru a elimina surplusul. La o temperatură ambientală egală cu cea a corpului, acesta nu poate pierde excesul de căldură și din această cauză simțim că ne este cald.

Mecanismele de adaptare (pentru a pierde căldura) presupun transpirația, perspirația, vasodilatația, optimizarea îmbrăcăminții, căutarea unor locuri cu temperatură mai mică, scăldarea, așezarea pe o suprafață rece, hidratarea optimă, mâncarea unor alimente reci, adică tot ce ține de procese intrinseci sau de adaptare macro pentru a păstra temperatura la valori fiziologice. Ne folosim inteligența nativă, impregnată în hipotalamus, precum și inteligența dobândită, impregnată în neocortex. Pur și simplu știm când ne e cald și știm ce măsuri să luăm pentru a ne răcori.

Ca o curiozitate suplimentară, să știți că nu tot corpul stă la aceeași temperatură – testiculele au nevoie de 1-2 grade în minus pentru spermatogeneză.

Ca o altă curiozitate, să știți că avem în jur de 37 grade Celsius pentru că e o valoare perfectă – ne oferă protecție de anumite bacterii, virusuri și fungi, respectiv ne optimizează liniile metabolice ca să nu fim nevoiți să mâncăm tot timpul.

Aștept alte întrebări interesante pe Facebook, Instagram sau emailul disponibil în comunitate.