Poate că asta e fericirea.

despre fericire
poză de Internet Archive Book Images via Flickr CC

Fericirea cvasicontinuă este la fel de reală ca văcuțele zburătoare cu aripi albastre, care trasează curcubee pe cer în călătoriile lor dinspre nicăieri spre niciunde. Eu n-am fost fericit în viața mea. Am suferit enorm în orice capitol, m-am luptat să fac o mulțime de lucruri, m-am dat peste cap psihic, m-am certat cu multă lume, am avut regrete și dezamăgiri.

N-am plutit niciodată luni la rândul pe norișori roz, unde grijile nu aveau loc și iubirea era dominantă, soră cu ataraxia. Când am fost în vreo relație, am avut o grămadă de discuții în contradictoriu, de disensiuni, de tensiuni, de stări de oboseală. Am fost îndrăgostit și apoi, ca o noemă, m-am întrebat ce naiba am văzut la femeia respectivă, trei ani de zile. Uneori m-am despărțit, alteori am insistat, știind că nimic nu e neted și frumos, că iubirea înseamnă acțiune, tumult, compromis. Și e foarte ok așa.

În medicină, am satisfacții uriașe, dar nu chiar dese. Uneori dau greș. Mă confrunt cu o mulțime de neajunsuri, de mentalități învechite, de umilințe la tot pasul. Muncesc mult și sunt remunerat prost. Plutesc în sindromul burnout. Mă duc în gardă după ce n-am reușit să dorm noaptea, stând să lucrez la alte proiecte. Îmi iau bobârnace de la alți medici mai în vârstă. Mă mai împiedic pe scări. Sunt înjurat de un pacient, în camera de gardă. Trag alții de mine de parcă sunt robot. Dar e ok așa, îmi spun.

În ultimii ani, am tot citit cărți despre fericire, de la Russell la Watts. Am parcurs materiale ample pe bloguri. Am încercat să lecturez părerile unor călugări celebri acoperiți în straie portocalii. Unde naiba e fericirea aia zugrăvită – mai bine zis comercializată – peste tot? Îmi lipsește mie ceva de nu o pot atinge? Fac eu ceva greșit?

După asta, m-am calmat și-am încercat un soi de retrospecție amestecată cu o analiză a întregului fenomen. Nu există fericirea AIA, mi-am zis. AIA prototip, lungă și perfectă. Tot ce am parcurs până acum și parcurg încă, cu bune și foarte multe rele, e viața mea, și-n ecuația asta, fericirea nu e vreo țintă mișcătoare în care nu poți vreodată să nimerești centrul, ci e chiar tot ce se află în afara țintei. E viața însăși. Și e foarte bine așa.

Nu trebuie să mai alergăm după stări descrise de alții, în care totul e, chipurile, numai lapte și miere. Stările noastre vor fi altele, piperate cu certuri, iertări, plânsete, îmbrățișări, țipete, declarații, tensiuni, armonii, boli, lupte, abandonări. Poate că asta e fericirea, o galopare prin ținuturi fascinante sau înfricoșătoare, care se succed până când devenim prea mari ca să mai existăm și prea mici ca să o putem lua de la capăt.

Și e foarte bine așa.

V.

Dă mai departe acest articol pe Facebook, Whatsapp sau Messenger, pentru a face împreună educație de calitate și a distribui lucruri utile.

Intră în comunitate

Întră în comunitatea dr. Vasi Rădulescu! Vei primi pe email sfaturi, recomandări, materiale ample despre sănătate, toate oferite gratuit. Te aștept!

Mulțumesc pentru interes!

Something went wrong.

Vasi Rădulescu
Eu sunt Dr. Vasi Rădulescu și sunt medic specialist, cu 15 ani de pregătire medicală. Fac aici educație pentru sănătate, cu lucruri explicate simplu, pe înțelesul tuturor. Am scris șapte cărți. Îmi doresc să construim o comunitate puternică, empatică, educată, implicată în lucruri bune, cu aplecare spre lectură, voluntariat, educație, cauze cu impact semnificativ în societate.
O să vrei să nu ratezi această oportunitate. În calitate de cititor al meu, îți ofer un pachet cu cele 7 cărți scrise de mine + 4 cadouri (o cană minunată și trei artprinturi superbe), cu transport rapid GRATUIT, la doar 100 de lei în loc de 499 lei! Mai mult, dacă iei pachetul magic, ai șansa să câștigi un coș cu 25 de cărți extraordinare, alese cu grijă de mine! Profită!


ÎNSCRIE-TE ÎN CONCURS

Send this to a friend