Despre sindromul Munchausen


Dă mai departe acest articol pentru a construi împreună o comunitate sănătoasă.


Diagnosticarea sindromului Munchausen poate fi o provocare pentru cadrele medicale.

Persoanele care suferă de acest sindrom sunt adesea foarte convingătoare și abilitate să manipuleze și să exploateze medicii.

Investigarea afirmațiilor
În cazul în care un profesionist din domeniul sănătății suspectează că o persoană ar putea avea sindromul Munchausen, acesta va examina dosarele medicale ale persoanei respective pentru a verifica dacă există neconcordanțe între istoricul medical pretins și cel real.

 

Îți ofer o carte GRATIS ♡


Mă citești și-ți mulțumesc pentru asta. Chiar dacă primești atât de multe informații utile de la mine, care au o muncă uriașă în spate, iar proiectul nu are nicio formă de monetizare (donații, patreon, reclame), să știi că tot eu plusez: îți ofer GRATUIT cartea Medicina povestită pe înțelesul tuturor. Tot ce trebuie să faci este să dai click pe butonul de mai jos, să pus cartea în coș și să finalizezi comanda. Curierul rapid va ajunge la tine în 1-2 zile lucrătoare. Să te bucuri de carte!


Profesioniștii din domeniul sănătății pot efectua, de asemenea, teste pentru a verifica dacă există dovezi ale unei boli autoprovocate sau ale unei falsificări a testelor clinice. De exemplu, sângele persoanei poate fi verificat pentru a detecta urme de medicamente pe care nu ar trebui să le ia, dar care ar putea explica simptomele sale.

Medicii vor dori, de asemenea, să excludă alte posibile motivații ale comportamentului lor, cum ar fi falsificarea bolii pentru a obține un câștig financiar sau pentru că doresc să aibă acces la analgezice puternice.

Sindromul Munchausen poate fi diagnosticat, de obicei, dacă:

există dovezi clare de fabricare sau inducere a simptomelor
motivația principală a persoanei este aceea de a fi considerată bolnavă
nu există niciun alt motiv sau explicație probabilă pentru comportamentul lor
Tratarea sindromului Munchausen
Tratarea sindromului Munchausen poate fi dificilă, deoarece majoritatea persoanelor care suferă de acest sindrom refuză să admită că au o problemă și refuză să coopereze cu planurile de tratament.

Unii experți recomandă ca profesioniștii din domeniul sănătății să adopte o abordare blândă și neconflictuală, sugerând că persoana în cauză ar putea beneficia de o trimitere la un psihiatru.

Alții susțin că o persoană cu sindromul Munchausen ar trebui să fie confruntată direct și întrebată de ce a mințit și dacă are stres și anxietate.

Persoanele care au sindromul Munchausen sunt cu adevărat bolnave mintal, dar adesea vor recunoaște doar că au o boală fizică.

Dacă o persoană își recunoaște comportamentul, ea poate fi trimisă la un psihiatru pentru tratament ulterior. Dacă nu recunosc că au mințit, majoritatea experților sunt de acord că medicul care se ocupă de îngrijirea lor ar trebui să reducă la minimum contactul medical cu ei.

Acest lucru se datorează faptului că relația medic-pacient se bazează pe încredere, iar dacă există dovezi că pacientul nu mai poate fi de încredere, medicul nu poate continua să îl trateze.

Tratamentul psihiatric și TCC
Poate fi posibil să se ajute la controlul simptomelor sindromului Munchausen dacă persoana recunoaște că are o problemă și cooperează cu tratamentul.

Nu există un tratament standard pentru sindromul Munchausen, dar o combinație de psihanaliză și terapie cognitiv-comportamentală (CBT) s-a dovedit a avea un oarecare succes în controlul simptomelor.

Psihanaliza este un tip de psihoterapie care încearcă să descopere și să rezolve convingerile și motivațiile inconștiente.

TCC ajută o persoană să identifice credințele și modelele comportamentale nefolositoare și nerealiste. Un terapeut special instruit în acest sens învață persoana respectivă modalități de a înlocui convingerile nerealiste cu unele mai realiste și mai echilibrate.

Terapia de familie
Persoanele cu sindromul Munchausen care încă sunt în contact strâns cu familia lor pot beneficia, de asemenea, de o terapie de familie.

Persoana cu sindromul și membrii apropiați ai familiei discută despre modul în care acesta a afectat familia și despre schimbările pozitive care pot fi făcute.

De asemenea, îi poate învăța pe membrii familiei cum să evite să întărească comportamentul anormal al persoanei. De exemplu, acest lucru ar putea implica recunoașterea momentului în care persoana joacă “rolul bolnavului” și evitarea de a-i arăta îngrijorare sau de a-i oferi sprijin.

Cine este afectat?
Se pare că există 2 grupuri distincte de persoane afectate de sindromul Munchausen. Acestea sunt:

femei cu vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani, adesea cu un trecut în domeniul sănătății
bărbați albi necăsătoriți cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani
Nu este clar de ce aceste 2 grupuri tind să fie afectate de sindromul Munchausen.

Unii experți cred că sindromul Munchausen este subdiagnosticat deoarece multe persoane reușesc să înșele personalul medical. De asemenea, este posibil ca unele cazuri să fie supradiagnosticate, deoarece aceeași persoană ar putea folosi identități diferite.

Abonează-te la newsletterul gratuit

Întră în comunitatea dr. Vasi Rădulescu! Vei primi pe email sfaturi, recomandări, materiale ample despre sănătate și cum să trăiești o viață mai bună, toate oferite gratuit.

Mulțumesc pentru interes! Verifică emailul tău activ (inclusiv folderele spam sau promoții)

Something went wrong.

Osman Alexandra

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are makes.

Send this to a friend