Sis mi-a dat cândva cana asta. E atât de mare încât pot bea din ea preț de trei povești, nici prea scurte, nici prea lungi, pe care mi le mai spun mie, când am chef de vorbă cu buzele plouate de cafea.
Prima poveste e despre medicină. E despre vieți și gărzi, întors spatele la cucoana în negru. De câteva ori chiar i-am stricat coasa când nu era atentă.
A doua poveste e despre cuvinte. E despre așezarea lor cuminte ce naște gânduri și sentimente nu tocmai cuminți.
A treia poveste e despre note. E despre notele pe care nu le-am luat niciodată, ci le-am simțit. Scoase mai ales din pian.
N-aș putea să trăiesc fără chestiile astea. Le amestec zilnic și-mi iese exact cum scrie pe cană.
V.
1 Comment
Superb.