Facebook. Adio, dar rămân cu tine.

Am scris în urmă cu câteva zile acest status:

Fac următoarele mutări:

1) fără facebook și messenger pe telefonul mobil. Voi intra rar de pe laptop, prin urmare cam slabe șansele de a mai vedea mesajele.

2) încerc să mă concentrez pe viața personală, medicină și proiectele proprii. Zero interviuri. Zero expuneri inutile. Zero risipiri de energie. Nu pot trage în zece direcții simultan, uimindu-mă apoi de omul extrem de obosit pe care-l văd în oglindă. 2016 a fost un an nebun, am reușit multe dar mi-a cam ajuns lucrul la turații înalte.

3) voi relua Mesajul de pe Frigider, proiect la care țin foarte mult și pe care l-am neglijat din prea multe distrageri de atenție.

4) concentrarea mea va fi pe medicina frumoasă, făcută în spital sau cabinet. Nu prin mesaje. Dacă aveți probleme/urgențe, mergeți la medicul de familie sau la o cameră de gardă. Eu nu sunt urgentist continuu care-și tulbură și ultima fărâmă de liniște pentru a răspunde la mesaje primite la trei dimineața.

5) proiectul http://eusuntv.ro va primi niște materiale foarte interesante pe care le voi anunța aici și pe pagini. Le mulțumesc mult tuturor celor care sprijină continuitatea blogului, sunt gesturi uriașe și le sunt foarte recunoscător.

Cam atât. Tot ce e în plus, pentru o perioadă viitoare nedefinită, nu mă interesează.

Mulțumesc pentru înțelegere.

Poate vă întrebați de unde această acțiune aparent ciudată. Devenisem un fel de automaton care scotea telefonul din buzunar la fiecare trei minute, verificând zeci de notificări, răspunzând la mesaje, scriind în primele secunde ale unui cutremur, compunând imediat câteva versuri sub zgomotele ploii, ba chiar publicând poze cu mâncare proaspăt gătită (mi-am zis că nu voi face asta niciodată și totuși m-a tâmpit rețeaua și aici). O astfel de derulare dinamică poate părea a aduce diversificare și implicit frumusețe vieții, dar am simțit că mă obosește teribil.

În newsfeed am haos: pisici, politică, psd, mâncare, citate, poze luate de pe nu știu ce site, texte fără sursă, share-uri de pe site-uri dubioase. Nu pot citi mai nimic și dacă stau să organizez cumva conținutul, observ că se strică imediat, cu toată inteligența algoritmului lui Mark. Facebook mai are o problemă pe care o exploatează drept main feature: conectarea superfacilă a oamenilor. Cam oricine poate da mesaj aici și, medic fiind, vă imaginați ce rugăminți primesc prin mesaje. Lumea vrea o recomandare online, gratis, comod, pentru a scăpa de vreo afecțiune. Și la trei dimineața, nu contează. Sunt abordat prea ușor, din bun simț și empatie am răspuns mereu tuturor mesajelor. Am obosit, nu o mai fac, recitiți punctul 4.

Chintesența schimbării e liniștea dată de renunțarea la un lucru care generează mult zgomot și întreține mecanisme tip reward la nivel central (dopamine-like, recompensă cu like și faimă de carton la postări, fenomen tip cascadă, să nu-mi spuneți că e cineva pe aici care nu se bucură când vede că primește multe aprecieri și nu-și dorește tot mai mult). În primele zile, te trezești ca-ntr-un sevraj. Apoi realizezi că ai timp să te bucuri genuin de întâmplarea unor lucruri, să îți faci treburile, să stai în liniște, să nu fii atât de tulburat de toate opiniile, disputele, argumentele și contraargumentele tuturor, să-ți scarpini motanul fără să-ți fugă gândul la cum ar arăta o poză cu el pe Facebook, să miroși și să guști mâncarea cu telefonul aruncat la cinci metri distanță, să nu fii deranjat de toate sunetele notificărilor. Ne dorim uneori să revenim la anumite puncte din viață, ca și cum am da acolo, la windows, last stable configuration.

Nu renunț la Facebook și-l accesez rar de pe desktop sau laptop. Voi continua să scriu pe blog. Am reluat astăzi pagina Mesajul de pe Frigider. Voi comunica în continuare orice apariție de text, carte sau proiect personal important. Mă voi bucura un pic mai bine de orice lucru, cu trăiri pentru mine, fără distrageri inutile de atenție și fără impulsuri de a zugrăvi imediat pe peretele virtual orice-mi trece prin cap. Se anunță vremuri frumoase. Ce-i mai puțin e uneori mai mult.

Mulțumesc,

V.