Ca să înțelegi viața unui om, trebuie să te pui puțin în pielea lui. Dacă nu poți face asta, nu ai dreptul să vorbești nimic despre el.
Se vorbește de rău despre medici cu o ușurință teribilă. Cât de ușor este să vezi un lucru din exterior, să ți se pară într-un fel cu setul tău de analizori și neuroni, apoi să-l caracterizezi și pe deasupra să mai fii și mulțumit că l-ai pus la punct, plasându-l în albia porcilor, proștilor, șpăgarilor. Medicina nu mai e de mult timp meseria nobilă și înălțătoare, în mare parte e și vina noastră, e și vina societății îndestulate cu neajunsuri, a politicilor defectuoase din ultimele decenii, a problemelor din toate straturile sociale.
O relatare. Mi-aduc aminte, se întâmpla anul trecut, cum niște comentarii despre mine mi-au ajuns la urechi. Am o grămadă de hibe, slavă cerului, știu și că nu pot controla gura lumii și nu trebuie să-mi pese, însă remarcile intrau deja în science fiction. Persoana respectivă avusese grijă să împrăștie fabulațiile, fără să țină cont de un principiu buddhist relativ simplu, cel al karmei. Și apare cu tatăl în stare gravă fix când sunt eu de gardă! Vai, domnul doctor, faceți, vă implor, încercați, vă rog din suflet, sunteți atât de bun… neștiind că eu îi cunosc comportamentul anterior. Medicul trebuie să fie imun la toate chestiunile de tipul acesta. Tatăl dumneaei a fost stabilizat din gardă și internat, fiind apoi externat în stare bună, după aproximativ o săptămână. Atitudinea mea din urgență, apoi informațiile oferite, sfaturile, permisiunile date, toate au fost independente de vorbele vechi știute. Eu doar am fost eu însumi. Nu știu ce a mai gândit doamna despre mine ulterior și nici n-am stat să-mi fac procese de conștiință. N-am vrut să îndrept ceva, nu am energii suplimentare pentru asta, lucrurile au evoluat doar natural. Nici nu era cazul de îndreptări.
Am învățat că sunt prins într-o meserie delicată în care lumea e mereu suspicioasă și tensiunea pe medic este enormă. O tensiune care n-ar trebui să existe pentru că deja cea pur medicală este covârșitoare. Trebuie să ignorăm toate straturile acestea, să ne vedem cum știm noi mai bine de tratarea propriu-zisă, să fim satisfăcuți de conduitele noastre, pentru că la final tot proști și șpăgari suntem.
Nu contează că am mers șase ani la facultate, apoi încă pe atât în rezidențiat, doctorat și ce mai vreți. Nu contează că ne bem cafeaua cu 50 de pagini web deschise, cu noutăți medicale pe care trebuie să le știm. Nu contează că rămânem singuri, divorțăm, nu avem timp de familie, avem depresii, nu avem bani să plecăm la congrese. Nu contează că suferim cumplit când pierdem un pacient pentru care am încercat totul. Nu contează că nu dormim nopți la rând prin gărzi. Nu contează că se rupe ceva în noi când îi spunem unui om că are cancer. Nu contează că ne opunem morții cu toate puterile noastre umane.
În definitiv, peste toate, revenim la draga noastră albie, cea a porcilor, proștilor, șpăgarilor. Mereu se va găsi ceva rău de spus, într-un sistem nesănătos profund, într-o societate definită de compromisuri, neajunsuri, dezamăgiri. Eu, și v-o spun cu sinceritate maximă, mă voi purta cu ceilalți după cum sunt eu, nu după cum sunt sau se poartă ei. Eu voi continua să fiu așa cum sunt, dincolo de toate înjurăturile, de ură, de gândurile negative. Dacă crezi că-mi este ușor, te invit să iei halatul meu pentru o oră. S-ar putea să te apuce plânsul.
Da, medicina are și oameni care n-ar trebui să activeze în ea. Unele revolte sunt justificate perfect, altele sunt doar interpretări pur subiective. Părerea mea, dincolo de toate, e că ura nu va aduce nimic bun, niciodată. Din contră, ea atrage ură și celui care o propagă, menținând stări compatibile cu boala. Pacientul poate lua măsuri în fața medicului incompetent, o poate face legal și civilizat, pe dovezi clare, nu trebuie să-și verse nervii automat pe toți medicii. Răul nu se repară cu mai mult rău.
A se citi și Omul din spatele halatului
Mare minune ar fi ca oamenii să învețe să înlocuiască bârfa cu lucruri pozitive, datul cu părerea cu o abținere frumoasă, suspiciunea cu rugăciunea, ocara cu un gând bun. Ce bine am trăi cu toții așa.
V.
4 Comments
„Mare minune ar fi ca oamenii să învețe să înlocuiască bârfa cu lucruri pozitive, datul cu părerea cu o abținere frumoasă, suspiciunea cu rugăciunea, ocara cu un gând bun. Ce bine am trăi cu toții așa.” Se numeste utopie.
Felicitari pentru continutul textului, razbate suferinta si straduinta de a ramane indiferent. Sper sa reusesti sa apesi butonul „Ignorer” de cate ori este cazul.
Elena.
Bine spus! Daca ai constiinta impacata, asta e cel mai important. Cu siguranta doar asa poti sa dormi noaptea, nu cu gandurile/vorbele spuse de „gura lumii”
Acum nu mai comenteaza nimeni nimic… au fost spuse „toate” comentariile la postarea anterioara.
Din pacate asta se intampla din neincredere si nerespect reciproc pacient-medic. Si nu e doar in medici ci si in alte meserii, dar mai ales la medici pt ca fiecare din noi s-a lovit cel putin o data de incompetenta si eroare in spital. SI o sa mentionez ca vazui medic ce prescrie 2 antibiotice pe aceeasi reteta pt comision de la farmaceutice, medici ce s-au contrazis pe diagnostic dar nici macar nu au incercat sa conlucreze impreuna si ma trimiteau cu radiografia de la unul la altu, medic ce nici macar nu si-a dat interesul sa citeasca prospectul, medici ce neglijeaza igiena vietii (si la ei si la pacienti), greseli medicale etc. astfel incat numarul de medici care isi dau interesul, care au curajul sa zica: stai sa chem colegul ca ceva imi scapa, care sa lase pixul si sa imi explice 10min de ce e mai bine sa mananc carne pt anemie in locul retetei, medic care m-a chestionat 10-20min si ascultat meniul saptamanal + ingredientele si cum le gatesc pana a descoperit cauzele cresterii temporare de colesterol, pediatru ce ne-a intrebat la prima vizita istoricul bolilor in familie (parinti si copii) si dat recomandari pt igiena vietii pe termen lung, explicat de ce nu e de acord cu medicamentatia (nu ne- prescrie nici nurofen – suntem o familie cu alergii), si ne-a recomandat mers pe jos si fara masina, evitat alimente de sueprmarket (adaos zahar) , sa gatesc in weekend si congelez pt cand nu am timp etc. si astazi de peste 5 ani nicio raceala in familie; orl-ist care mi-a explicat conduita lui de viata in fata bolilor sezoniere si cum medicover punea comision daca pescria vaccin anti gripal si anti-pneumococic etc.
Sunt oameni si oameni. Relatia dintre pacient si medic e o relatie dintre 2 oameni: unul e mai educat.