Îți dai seama cât de mult iubești pe cineva atunci când nu-l mai ai.

Îți dai seama cât de mult iubești pe cineva atunci când nu-l mai ai.

Îți dai seama cât de mult iubești pe cineva atunci când nu-l mai ai. În timp ce-l aveai te-ai lăsat condus de scenarii, orgolii, nepăsare, ai căzut în visuri cu posibilități mai bune și ai uitat cum să-ți cultivi puntea, s-o ții curată, să presari pe ea recunoștință, prețuire, grijă, mângâiere, poveste, calm, cuvinte calde, uimire. Ajungi cu un om să fii atât de aproape fizic și totuși atât de departe metafizic. Ești prezent acolo, bifezi o căsuță, check, dar tu ești în altă parte. Te gândești la un milion de lucruri, te lași pradă unui disconfort autogenerat, te astupi cu straturi care te îndepărtează de adevăratul tu. Când te dezmeticești, observi că persoana nici nu mai e lângă tine. Dacă ai iubit-o vei suferi cumplit și vei lua în plin pierderea, în toate celulele tale. Singur, vei avea tot timpul pentru retrospecții, introspecții. Te vei frământa cumplit. Te vei întreba unde ai greșit. Îți vei face procese ample de conștiință. Timpul zboară ca un vânt peste pașii pe care i-ați pus împreună prin lumea largă, ștergându-i. Timpul zboară și prin corp, dar acolo nu șterge cu adevărat nimic. Totul rămâne și, peste luni, ani, decenii, iese într-un fel sau altul. Dar o luăm de la capăt, poate un pic mai înțelepți, poate capabili să prețuim mai mult ce avem. Nimic nu e pierdere. Așa trebuia să se întâmple. Ca o lecție.

Curios lucru. Ne dorim cu ardoare ceva, ne imaginăm cum îl obținem și devenim subit cei mai fericiți. Când îl dobândim, după mari strădanii, aproape nu ne mai bucurăm deloc, că am pus prea mult suflet. Sau poate ajungem la acel clișeu că fericirea nu e destinația, ci drumul. În fine.

În viață e bine să avem grijă de oameni, iar pe cei pe care-i iubim cu adevărat să-i ținem aproape cu cele mai frumoase punți. Că altfel pleacă și nu-și mai întorc capul niciodată. Punțile rămân pentru totdeauna, se prăfuiesc, mai tremură uneori și dau emoții, uneori aproape din nimic. Vedem o imagine anume, auzim un sunet particular, mirosim un parfum și, brusc, ne poate veni în minte persoana corelată cu ele, apoi tot cortegiul de amintiri dă năvală și ne scutură zdravăn.

Mergem mai departe. Inevitabil vom mai iubi. Inevitabil vom mai trăi. Inevitabil vom mai greși. Ideal un pic mai mult la iubire și trăire, ceva mai puțin la greșeală.

– din cartea „O altă poveste de iubire”, pe care o voi livra de lunea viitoare. Primele 1000 vor avea autograf, iar orice comandă asigură și intrarea în concursul de aici, premiu fiind un telefon Samsung Galaxy Note 10. Deci nu aveți niciun motiv să ziceți pas.

V.

Dă mai departe acest articol pe Facebook, Whatsapp sau Messenger, pentru a face împreună educație de calitate și a distribui lucruri utile.

Intră în comunitate

Întră în comunitatea dr. Vasi Rădulescu și poți câștiga unul din cele 5 vouchere de 250 de lei oferite de Readers Do Good pe 18 decembrie (prin tragere la sorți). Vei primi pe email sfaturi, recomandări, materiale ample despre sănătate, toate oferite gratuit. Te aștept!

Mulțumesc pentru interes!

Something went wrong.

Vasi Rădulescu
Eu sunt Dr. Vasi Rădulescu și sunt medic specialist, cu 15 ani de pregătire medicală. Fac aici educație pentru sănătate, cu lucruri explicate simplu, pe înțelesul tuturor. Am scris șapte cărți. Îmi doresc să construim o comunitate puternică, empatică, educată, implicată în lucruri bune, cu aplecare spre lectură, voluntariat, educație, cauze cu impact semnificativ în societate.

Intră în comunitate

Întră în comunitatea dr. Vasi Rădulescu și poți câștiga unul din cele 5 vouchere de 250 de lei oferite de Readers Do Good pe 18 decembrie (prin tragere la sorți). Vei primi pe email sfaturi, recomandări, materiale ample despre sănătate, toate oferite gratuit. Te aștept!

Mulțumesc pentru interes!

Something went wrong.

Send this to a friend