Poză de acum cinci ani. Eram încă rezident și, de fiecare dată când aveam treabă pe la spitalul Floreasca abia așteptam să termin acolo și să o iau ușurel pe jos, pe Polonă, până pe Dacia. Eram fascinat de clădiri, de pomi, dar știam că-n Ioanid mă așteaptă magnolia asta. Rămâneam pierdut în timp în fața ei. Am vizitat-o apoi an de an.
Anul acesta n-am mai prins magnoliile. N-am văzut niciuna, nici pe a mea, că așa o consideram. Sper sincer să trecem cu bine peste toată nebunia asta și să ne bucurăm de lucrurile aparent mărunte, care contează atât de mult.
V.