Mecanica dorului

2 Comments

• Eu atâta știu, că la mecanică n-am învățat prea mult. Nu mi-e dor de ea.

  Răspunde

• Dor…un cuvânt demult uitat ca multe altele……; intraductibil în alte limbi ale lumii, pentru că incumbă mai mult decât un amalgam de trăiri şi sentimente. E iremediabil legat de tristeţe, şi nu ştii caruia din ele să-i atribui întâietate:ţi-e dor de cineva pentru că ai o tristeţe legată de persoana respectivă sau pur şi simplu eşti trist din cauză că ţi-este dor de prezenţa (sau lipsa fizică ) acelei persoane. Trăim mecanic foarte mulţi ani în şir fără să ne dăm seama că între noi oamenii sunt nişte legături infailibile, de care ne putem folosi la modul ,,raţional!” cel mai bine. Sunt puţini cei care conştientizează resorturile invizibile, însă folosesc aceste demersuri în context personal, lezând universul, implicit alteritatea, de minunile Dumnezeirii. Doar când vom folosi energia creată prin cuvânt în scopuri benefice, ne vom da seama cât de mult contează un gând curat lansat în eter la mii de km distanţă, ce este în sine un imn de rugăciune îndreptat către celălalt, o conexiune la vibraţia lumii, o treaptă spre inima celuilalt, ce în ultimă instanţă înseamnă Iubire.Iubind, deschidem uşa Dorului….fugărind tristeţea din inima, sufletul şi configuraţia aceasta de carne şi sânge…lăsând creuzetul să se umple de slava Dumnezeirii,,căci Dumnezeu Dragoste este!”-Ioan.

  Răspunde