Am copilărit aproape de centrala nucleară de la Cernavodă. Mama și bunica aveau în casă pastile cu iod, pe care le țineau pentru nevoie, în caz de accident. Chiar dacă aceste tipuri de centrale sunt printre cele mai sigure, istoria cu Cernobîl ne-a arătat că e bine să fim prudenți și, atât cât putem, să prevenim anumite nenorociri la capitolul sănătate. Fiind mic, nu știam mai nimic despre iod, în afară de faptul că-l găseam în nuci și ne coloram mâinile încercând să desfacem cojile încă nedezlipite de nucă.
Mai târziu am aflat că iodul este necesar pentru formarea hormonilor tiroidieni, hormoni ce controlează liniile metabolice principale. Ei sunt T4 – tiroxina, respectiv T3 – triiodotironina. Forma activă este T3, iar T4 va fi metamorfozat în T3 la nivelul țesuturilor. Pentru că se numește triiodotironină, T3 are în structura sa 3 atomi de Iod.
De unde ne luăm iodul? Firește, din alimentație. Există alimente bogate în iod (pește, fructe de mare, lactate, ouă, pui), precum și un program (vechi) de adăugare a iodului în sarea banală de bucătărie, astfel că deficiențele reale de iod sunt relativ rare în țara noastră. Tiroida are însă, în țesutul său de tip folicular, o capacitate de saturație în iod – asta înseamnă că ea poate capta iodul până la un prag. În mod normal, tiroida secretă zilnic aproximativ 80 de micrograme de iod încorporat în T3 și T4. Dacă în organism există mai mult iod, tiroida poate fi bulversată, ea producând o cantitate mai mare de hormoni – însă tiroida se află sub control strict pe axul hipotalamo – hipofizo – tiroidian, cu un mecanism fin de feedback. În cazul în care există niveluri crescute de hormoni, axul hipotalamo-hipofizar va decide să stimuleze mai puțin tiroida, conducând la o fază de hipotiroidie ce poate ține câteva zile. În cazul în care iodul ingerat este în cantitate foarte mare, pot apărea efecte digestive (greața, vărsături, diaree) sau neurologice (delir, stupor, șoc).
Ultimele luni ne-au arătat că situația geopolitică dintre Ucraina și Rusia, cu un război în derulare, nu exclude un atac nuclear (șanse minime, dar nimic nu este imposibil în războaie) armat sau un accident atomo-nuclear produs prin atacarea unor centrale tipice. Fiind vecini cu Ucraina, este normal să ne luăm măsuri de protecție, dincolo de orice isterie în masă. A apărut așadar un program, timid și prost comunicat (cum se întâmplă de regulă la noi) de oferire a pastilelor cu iod în caz de accident/atac nuclear. Coordonat de Ministerul Sănătății, firește.
Ideea e simplă: dacă tiroida va fi saturată cu iod normal, fără să apară reacții adverse, așadar cu doze stricte, tiroida nu va mai capta iodul radioactiv (I-131) eliberat în caz de accident/atac nuclear. Acest lucru va preveni riscul de apariție a cancerului tiroidian și a altor patologii tiroidiene. Reținem că administrarea de iod NU va avea absolut niciun efect protector pe celelalte tipuri de radiații (protejarea se face prin rămânerea în locuință, ideal în buncăre speciale, fără a ieși în aer liber).
Se administrează KI (iodură de potasiu), 130 mg la adult, 65 mg la copii. Iodura de potasiu NU se ia preventiv, ci doar ÎN CAZ de accident/atac nuclear. Chiar și în caz de scurgeri radioactive, țările aflate la distanțe mai mari de sursă nu vor fi contaminate semnificativ cât să fie nevoie de vreo pastilă de iod, așadar isteria globală nu e justificată (vânzările de suplimente de iod au explodat în ultimele luni). Iar dacă va exista vreodată un atac nuclear cu rachete, efectul distructiv al acestora va face pastilele inutile în majoritatea cazurilor.
Copiii și tinerii, gravidele și mămicile care alăptează reprezintă grupele care au nevoie de protecție – aici se suplimentează iodul pentru a acoperi tiroida pentru 24 de ore de la administrarea, ea fiind refractară la iodul radioactiv care s-ar putea altfel acumula în țesutul tiroidian, emițând radiații a la longue, distrugând tiroida și țesuturile din jur. Nu e clar dacă persoanele peste 40 de ani sunt la vreun risc special – tiroida aici are un grad de maturație care nu o face avidă să absoarbă iodul radioactiv (la Cernobîl spre exemplu nu s-au găsit cazuri de cancer tiroidian la persoanele de peste 40 de ani). De aici și indicația de a nu lua iod dacă ai peste 40 de ani.
Ce reținem din material?
Că așteptăm să vedem ce se întâmplă și NU luăm iod de capul nostru.
Că e bine să avem iod acasă și să-l ținem la îndemână, pentru orice eventualitate.
Că nu luăm iod cu pumnul, pentru că poate avea reacții severe.
Că așteptăm indicațiile oficiale.
Că e bine să nu ne isterizăm – suntem oarecum departe de Ucraina și o eventuală scurgere radioactivă acolo nu înseamnă că radiațiile nocive vor ajunge în cantitate înaltă la noi.
Că în caz de accident, cel mai bine este să stăm în casă.
V.