O valiză

poză de Andrea Umilio via Flickr CC

– Hai, ia-ți tot ce ai și dus în lume să fii! Nu vreau să te mai văd în viața mea.
– Se rezolvă imediat.
El și-a luat valiza mare, a deschis-o cu calm și a lăsat-o pe podea. Din câteva mișcări, și-a prins iubita și a îndesat-o în valiză, apoi a tras fermoarul până aproape de capăt.
– Tu ești tot ce am. Acum plecăm în lume, de mult îmi doream să călătorim. Mă mai vezi?
– Nu. Ești un mare idiot.
– Perfect. O să îți povestesc eu tot ce văd. Poate la un moment dat îți vei dori chiar să ieși. O să mi se facă dor de tine, sau ție de…
– Idiot mic ce ești!
– Așa cum sunt, am stat lângă tine vreo cinci ani, cu multe bune și rele. Oamenii încep să renunțe la lupte, abandonează prea ușor, cel mai trist e că renunță și la cei dragi. Luptele sunt cele mai frumoase, cu precădere cele pentru oameni.
– Bine. Acum scoate-mă din drăcia asta. Idiotule.
– Asta nu, mai stai acolo o perioadă. Să mi se facă dor de tine.
– Nu pot să lupt din interiorul valizei.
Înțelesese prea bine. A ieșit, l-a privit și știa că nu va mai renunța niciodată atât de ușor. Luptele sunt cele mai frumoase, cu precădere cele pentru alți oameni.