Pericolul din jurul nostru

Mă trec fiori când mă gândesc că am scris acest text pe Facebook, în martie 2018…

Ne-am temut tot timpul de pericolele mari. De lei, tigri, rechini, riniceri, crocodili, dezastre, meteoriți. Le-am ignorat pe cele mici, de la țânțari, melci, muște, căpușe până la unele foarte mici – paraziții, extraordinar de mici – bacteriile sau incredibil de mici – virusurile.

Dacă punem pe talerele unei balanțe răul produs asupra omului de pericolele mari, respectiv cele mici, vom vedea o disproporție. Moartea dată de insecte, paraziți, bacterii sau virusuri ajunge la zeci, sute de milioane de oameni, pe axa timpului. Când nu existau antibioticele, chiar și infecțiile pe care astăzi le considerăm ușoare, puteau fi mortale. Epidemiile de infecții virale diverse, în lipsa vaccinurilor, au omorât zeci de milioane de suflete.

După calculele pe care le-am făcut ca omenire, e puțin probabil să mai fim aici când un nou meteorit va lovi planeta. Trebuie să privim ceva mai jos, nu sus.

Insectele acționează drept vectori principali de transmitere a bolilor parazitare. Țânțarii ne dau malarie, căpușele pot duce la boală Lyme, o muscă poate transmite boala somnului. Lista continuă, mai ales în țările cu probleme economice.

Coborând pe scala mărimii, bacteriile au făcut ravagii și ne pun acum în fața unui viitor sinistru: pentru că ne-am bătut joc de indicațiile corecte și am dat antibiotic în stânga și-n dreapta, bacteriile s-au întărit și încep să nu mai fie omorâte nici chiar de către cele mai puternice și noi antibiotice.

S-ar putea să ne trezim cu pneumonii, infecții urinare, infecții respiratorii superioare, toate date de bacterii superrezistente. Nu vom avea cum să le scoatem din corp. Vor disemina, vor da sepsis, vor ucide. Milioane de oameni. Poate toți oamenii.

Dacă facem o proiecție pesimistă, extincția rasei umane nu va fi dată de pericolele mari, ci de cele mărunte, chiar cele care nu se văd cu ochiul liber. Când privim spre o pată de murdărie, acolo sunt mai multe bacterii decât oameni pe toată planeta. Și grija noastră ar trebui să fie acum spre elementele mărunte, nu spre cele mari.

Coborând și mai mult, există virusuri ce momentan nu au o substanță care să le combată eficient. Sau vaccinuri pe măsură. HIV produce încă milioane de victime. Gripa reîncepe să dea decese în număr considerabil, pentru că oamenii nu știu lucruri simple care țin de educația medicală sau pleacă urechea la persoane neavizate care se pronunță pe teme în care nu au competențe.

Să ne spălăm pe mâini oricând e nevoie.

Să stăm în curățenie.

Să nu facem abuz de antibiotice.

Să avem grijă la insecte, mai ales când călătorim.

Să păstrăm relații frumoase cu medicii noștri.

Să ne vaccinăm copiii și pe noi înșine.

Să conștientizăm ce se petrece în jurul nostru.

Să facem educație sexuală optimă, cu accent pe protecție.

Să ne informăm din surse corecte.

Să nu credem toate teoriile șubrede ale celor care promovează pseudoștiința.

Iată numai câteva principii relativ simple pentru a limita pericolul dat de niște piese de puzzle mici, dar cumplite.

V.