plouă hai să ne ascundem în spatele pleoapelor

plouă
urc până la etajul nouă
al minții
unde țin lucruri delicate
din puf de păpădie fabricate
pline de soare, visuri, culori
și suflu
le împrăștii ușor
prin toate celelalte etaje
ocupate cu tristețea vremii

-/-

plouă
hai să ne ascundem în spatele pleoapelor
tu după ale mele
eu după ale tale
și să le închidem strâns
când timpul va termina de plâns
eu voi fi tu
tu vei fi eu
așa cum am fost mereu

-/-

plouă
îmi fac ordine prin gânduri
și toate-mi sunt impregnate
pe alocuri chiar inundate
de ființa ta
îmi dau seama
acum pe vremea potrivită
că de când te iubesc pe tine
eul meu ideal
și eul meu real
seamănă ca două picături de apă

-/-

plouă
hai să nu stăm afară
ci să intrăm
fiecare în mintea celuilalt
căutând lucrurile
pe care nu ni le-am spus
niciodată.

-/-

afară plouă
cu picături mici de apă
înăuntru plouă
cu picături mari de gânduri

-/-

plouă
de o parte a ferestrei
dansează apa
de cealaltă parte
curge melancolia
în gânduri către un trecut
din care mi-ar fi plăcut
să faci mai mult timp parte

V.