Astăzi, m-a împins neuronu’ să întreb o pacientă de aproape 90 de ani, trăită jumătate de secol în Franța, fix așa: „Qu’est-ce qui se passe?” Vă imaginați ce a urmat. A început să îndruge cuvinte străine mie, am tot dat eu din cap, am băgat „ah oui oui oui…” m-am fâstâcit și m-am înroșit. Moment în care intervine pacienta de lângă, profesoară de limbi străine. Încep doamnele o conversație complicată și eu țuști, găsesc oportună evadarea. Fuga mi-a fost veritabil franțuzească, vă garantez.
V.