Reguli de prezentare la camera de gardă
#leapșadesănătate
Poate că textul o să pară cam dur, dar conține lucruri adevărate care trebuie înțelese și aplicate în consecință. E ceva important și ar trebui respectat cu strictețe. Regulile de prezentare la camera de gardă:
– dacă nu ai o urgență reală, trebuie să mergi la medicul de familie sau la ambulator;
– dacă e urgență maximă, e ok să fii nespălat, nu mă deranjează deloc, nu voi avea timp oricum să realizez că miroși urât, dar cum 80% din prezentări nu sunt urgențe, spală-te, te rog frumos!
– ai o durere de genunchi de cinci luni, ai venit în gardă, cred că poți aștepta puțin până mă ocup de urgențele reale. Dacă după prima analiză a mea ți-am zis să aștepți, aștepți cuminte și respectuos, nu bagi capul la fiecare trei minute să spui „da’ pe mine chiar nu mă vede nimeni?”
– nu mă interesează biletul tău de trimitere de la medicul de familie. Un BT este pentru ambulator sau internare prin cronici, dacă ai avut timp să îl procuri e clar, nu ești urgență. Un BT la gardă înseamnă trișare și niciun medic urgentist nu va face internări în modul acesta;
– nu vii la camera de gardă spunând „nu mă supără nimic, vreau și eu să mă investighez”. Serios? Vrei să stau trei ore cu tine să îți fac și turul spitalului?
– nu vii și-mi spui „îl cunosc pe profesorul X sau pe politicianul Y”. Așa, și? Vrei să las un edem pulmonar acut și să te văd pe tine că ai nu știu ce cunoștință? Pentru mine ești tot om, stai cuminte pe scaun, te văd cum pot;
– nu vii și-mi spui „haideți mai repede că trebuie să-mi iau copilul de la școală” când ai simptome banale de răceală de patru zile și te-ai gândit să te vadă repede un expert în gardă. Stai cuminte și aștepți;
– nu vii și mă forțezi să te internez. Spitalul nu e hotel. Internez urgențele reale care chiar au nevoie de spitalizare;
– nu vii cu ambulanța și cobori din ea spunându-i șoferului „hai mersi că m-ai adus”. Salvarea nu e taxi;
– dacă ai venit cu ambulanța nu înseamnă automat că ești urgență și ai întâietate; dacă medicul consideră că nu e ceva grav, tot pe hol ajungi și urmează să fii văzut după criterii clare;
– camera de gardă nu e zonă de advertising. Ai fiica pe pat și tu împarți pliante cu restaurantul tău tuturor cadrelor medicale? Ești sănătos la cap?
– nu-mi spui „eu nu vreau să fac nicio injecție și nu iau nici pastile”. Dacă o faci, ești liber să pleci. Poate preferi doar aplicări de muștar pe piept sau foi de varză, se pot pune în altă parte;
– dacă ești răcit de cinci zile și vii speriat la gardă, spunându-mi că ai și luat antibiotic de capul tău fără niciun motiv medical concret, din partea mea ești liber să pleci. Dacă nu e infecție bacteriană, antibioticul e zero și poate atrage probleme ulterioare deosebit de grave;
– nu vii și-mi spui „locuiesc peste drum, vreau să-mi luați și mie o tensiune, sunt curios”. Da, iau tensiunea arterială, las garda și vin să-ți verific priza acasă, să o iau și pe cea electrică;
– nu-mi spui „tumefacție” sau alt termen medical. Îmi zici „umflătură”. Nu ești mai deștept dacă vrei să-mi arăți că te pricepi la termeni;
– dacă îmi zici „am venit pentru o a doua opinie, știu deja de pe Google ce am” nu o vei primi de la mine. Eu gândesc cazurile mai bine decât Google și nu sunt pe locul doi;
– nu pătrunzi cu tot familionul în camera de gardă. Familionul poate sta în holul mare, ies eu și dau informații cu duiumul, fără grijă;
– dacă ai o rudă medic, nu vreau să se bage peste actul meu medical. Eu sunt la urgență, eu tratez. Altfel sunt încurcat, nicidecum ajutat;
– camera de gardă nu e loc de psihoterapie să vii de trei ori pe săptămână cu aceleași probleme psihice. Serios. Le tratezi în altă parte;
– nu-mi spui „am și eu nevoie de o adeverință”. O obții de la medicul de familie sau din ambulator;
– nu-mi spui „ce părere aveți despre vaccinuri și Olivia Steer? Eu nu prea vreau să-mi vaccinez copiii la câte am citit…” Serios, vaccinurile ar trebui să fie obligatorii, ca să evităm tot felul de discuții și epidemii care pun și alte vieți în pericol;
– dacă înjuri, ai impulsul de a ridica un pumn la mine și mă tot ameninți, nu chem paza să te dea afară. Chem paza să te imobilizeze, sun la poliție și vei suporta toate consecințele.
– te interesezi dacă am pediatrie înainte să vii cu copilul în brațe, spunându-mi apoi „da’ ce dracu spital e ăsta?” Dracul nu stă pe lângă mine oricum, am numai îngeri aproape.
Medicina nu-i joacă și camera de gardă înseamnă urgență, strictețe, reguli clare. Cum sunt cele de sus. Momentan, UPU la noi înseamnă piață și medicul este sufocat de cazuri care nu au ce căuta acolo, de energii negative, de înjurături. Uneori e sufocat de mâini viguroase implantate în gât de către aparținători foarte liniștiți.
Înainte să înjuri prin comentarii, te rog să citești și următoarele materiale:
Ai grijă de tine ca să nu am grijă de tine
Am devenit Cumințenia Pământului
Voi mai aveți nevoie de medici?
V.
pachete exclusive cu Transport GRATUIT Pachete cu cărțile mele
+ cărți CADOU!
Hai în comunitate! Ai parte de articole, sfaturi, recomandări, materiale ample despre sănătate. Newsletterul este realizat cu grijă de mine și se trimite de 1-2 ori pe săptămână.
Articole populare
Informează-te mai mult
Articole suplimentare
Dr. Vasi Rădulescu este un site de informare pe teme de sănătate. Toate articolele sunt scrise de medici specialiști, cu experiență în educația medicală.
Powered by Motivasion Medical Services & Heart Media.
Email: drvasiradulescu@gmail.com
Suport SHOP L-V 10-17
0771.071.733
Copyright © 2018 – 2023 Dr. Vasi Rădulescu. All Rights Reserved.
33 Comments
Din aprilie si pana mai amu 3 saptamani, ne-am tot perindat prin spitale (intre Sf Pantelimon, Sf Ioan si Obregia), cu bunica mea.
Inteleg foarte bine articolul tau, pentru ca citindu-l, am revazut parca in minte multe din situatiile pe care tu le-ai enumerat mai sus.
Intr-adevar, este un articol un pic dur insa reflecteaza realitatea noastra.
Oamenii nu mai au respect pentru cadrele medicale, oamenii tipa si urla si mai au un pic sa bata cadrele medicale, de la brancardier sau agenti de paza, la asistente si doctori.
Din fericire, noi am dat peste oameni buni, doctori care spre stupefactia altora, nu luau spaga si veneau zilnic sa-si viziteze pacientii (majoritatea batrani bolnavi de inima). Se poate si asa. Existam si asa, insa preferam sa ne hranim cu fapte rele, in loc sa ne ajutam si sa ne respectam mai mult intre noi.
Sa ne ajutam sa formam o societate demna, sa sprijinim intre noi, ca un neam suntem.
Nu am numai cuvinte de lauda de spus la adresa cadrelor medicale, am intalnit in alte ocazii si doctori mai putin deschisi catre socializare cu rudele pacientilor, insa traiesc cu revelatia ca totul este relativ si relativ e totul, nu este posibil omeneste sa impaci si capra si varza.
Intotdeauna vor fi oameni care vor iesi din anonimat, fie prin lucruri bune, fie prin lucruri mai putin bune, asta e lumea, suntem cu totii diferiti. Insa mai mare va fi placerea atunci cand iti vei constata ca nu toata omenia a murit in Romania.
Eu cred in oameni buni. Si pentru ca eu cred, ii si intalnesc.
Doamne ajuta!
Cu drag si voie buna,
C.C.
Banuiesc ca articolul e inspirat din fapte reale, dar chiar exista oameni de astia? 🙁
Există.
Stimate „domn’ doctor”, un umil pacient își cere scuze pentru faptul că are un dram de 2 cuvinte în plus la purtător. Nu toată lumea simte nevoia să epateze, unii doar au un vocabular bogat, de regulă în urma unor lecturi asidue, alții poate suferă de defecte profesionale…
Un pacient, paralel cu domeniul, nu știe cum se împart urgențele. E treaba cadrului medical să TRIEZE!!!! Reversul medaliei: ce faci cu cei care se prezintă prea târziu ptr că nu s-au catalogat drept urgențe?
Un părinte, în disperarea lui, s-ar putea să nu mai piardă 5 min să se întrebe de secția de pediatrie. Un halat alb e un halat alb indiferent de dotările spitalului. Tot mai util e doctorul față de mama omida de la colț, nu apelează nimeni de drag la „dumneavoastră”.
E un post ce lasă un gust amar. Respectul trebuie să fie de ambele părți domnule doctor! Se pare că uitați acest aspect.
P.S.: medicul e ptr toată lumea, în Africa mai aveți pretenția la apă și săpun?! (retorică)
Corect! Desi in buna parte sunt lucruri reale (cele enumerate in articol) asta nu inseamna ca un halat alb este un demiurg care are numai drepturi (pretentii) dar cand este vorba sa raspunda pentru malpraxis nu stie cum sa o dea cotita! Intradevar, respectul trebuie sa existe de ambele parti! Din pacate sunt numeroase cazuri in care ”halatele albe” nu sunt ceea ce ar trebui sa fie!!!
Ca să înțelegeți ar trebui să lucrați acolo pt ca după o tură de 8 ore urmată de o gardă de 12 ore nu cred că poți să mai zâmbești așa cum „au văzut unii pacienți în filme”!!!!
Sugerez morga.. acolo poate nu simte nimeni nevoia sa-i zambesti… Pentru cei de acolo, TU , in halat, ai pictat cerul albastru ! Foarte important este ca , cel mai probabil, ai fost OBLIGAT sa practici aceasta meserie care iti rapeste zambetul dupa orele de garda….nu?
In general romanul are ignoranta ca si „calitate” de baza. Este destul de greu sa-l faci sa inteleaga ca atat cat plateste pentru sanatate exact atat primeste inapoi. Isi face o idee doar atunci cand i se apropie sabia de cap. Dar cum prostul este majoritar, el este singurul care „voteaza cu succes”. Si chiar crede ca sanatatea este gratis…
Pe de alta parte, asezarea medicului pe scara sociala la nivelul unui sofer de troleibuz se datoreaza si medicilor. Colegiul medicilor este condus de niste colegi de-ai dumneavoastra care sunt multumiti cu sistemul existent. Nu eu am acceptat ca virgula Casa de Asigurari de Sanatate sa deconteze 20 de lei pentru o consultatie… Faptul ca spaga primita de unele categorii de medici aduce venitul acestora la un nivel comparabil cu cel din statele mai dezvoltate conduce la perpetuarea acestui sistem. Aveti o putere de care nu doriti sa beneficiati. Luati exemplul judecatorilor. Aici nu este vorba de faptul ca statul nu ar avea bani. Triplarea salariilor medicilor ar costa zero virgula ceva din PIB, doar atat. Este vorba despre un grup care ar trebui sa faca parte din elitele societatii si care vorbeste pe mai multe voci, dintre care unele canta fals…
Draga doctore, probabil ca din punct de vedere doctoricesc ai mare dreptate. Din punct de vedere al bolnavului, as aduce cateva critici. Nu stiu altfel cum sa la formulez decat ca niste contra-reguli. Sper sa nu te superi daca ti le zic, ca le zic cu gand bun, si sa imi zici daca gresesc:
– urgența mea e reală pentru mine, chiar dacă pentru tine nu e. Eu habar nu am ce e aia urgenta din punctul doctorului de vedere. Eu stiu ce e urgenta pentru mine. Daca vin, vin pentru ca ma doare, pentru nu stiu ce e cu mine, pentru ca sunt speriat, mi-e teama ca s-ar putea sa fiu bolnav grav si sa mor. Poate ca ce am eu nu e grav, dar n-am de unde sa stiu asta. Astept de la tine un sfat, chiar daca sfatul e „nu e urgenta, stai linistit”.
– știu că am de așteptat, dar mi-ar fi mult mai ușor dacă aș primi, poate din partea celor de la triaj, un orizont de așteptare. De exemplu: „probabil că nu e foarte grav, e de așteptat, poate chiar o oră sau două.” Sau, mai simplu și mai ieftin, o hârtie lipită pe perete: „întârziem ca să îți oferim cea mai bună îngrijire, mulțumim de răbdare!”. Dar de obicei nu primesc nimic, decât priviri încruntate. Dacă habar nu am ce se va întâmpla cu mine și când, anxietatea mea va crește foarte mult. Și asta s-ar putea să mă facă și nervos, pentru că nervozitatea tot din anxietate se trage, nu neapărat fiindcă am fost prost crescut.
– eu nu vreau să te forțez să mă internezi, dar trebuie să îmi promiți că nici tu nu vei evita să mă internezi doar pentru că am 85 de ani și nimeni nu vrea așa căzătură pe secție, sau pentru că sunt rom, murdar, boschetar, neasigurat, etc.
– dacă copilul meu e la școală și nu are cine să îl ea, e chiar foarte nasol pentru mine. Nu e un moft, dacă ai copiii ști asta. Sigur că nu e treaba ta, ca medic, dar nu-mi spune asta chiar așa. Spune-mi-o mai empatic, așa, „știu, și îmi pare rău, facem ce putem, vă sfătuiesc să vă anunțați familia că va mai dura.”
– familionul e cu mine pentru că le pasă dacă trăiesc sau mor și pentru că am nevoie de ei. Chiar dacă sunt rom. Dacă chiar impietează actul medical, explică-le de ce trebuie să mă aștepte afară. Nu conta pe asistentă să răcnească la ei, le vei crește și lor și mie anxietatea, și numai bine nu e.
– chiar te deranjează dacă zic „tumefacție”? Poate așa vorbesc eu. Înțeleg să nu contezi pe diagnosticul pe care mi-l pun singur, dar nu e motiv de enervare. Eu sunt doar un pacient, nu știu lucrurile astea, e tot treaba ta să faci lumină cu ajutorul anamnezei.
– dacă am probleme psihice care mi se par urgente, tot la urgențe vin. Nu la balamuc. Și trebuie să îmi dai un sfat. Psihiatria e tot medicină, nu un moft. Poate sunt suicidar, sau poate am un atac de panică. Astea sunt probleme la fel de reale și palpabile ca infarctul sau fractura. Dacă urgențele de la noi nu se ocupă de asta, e un defect de sistem, nu e vina mea.
– dacă te întreb de Olivia Steer, e pentru că vreau să aflu adevărul, pentru că am îndoieli. Din nou, n-am de unde să știu. Nu am studii medicale, îmi pare tare rău pentru voi, dar vă revine sarcina frustrantă și ingrată de a vă educa pacienții, nu de a le da un șut dacă vin cu prejudecăți de care nimeni nu i-a protejat.
– dacă înjur sau sunt agresiv, trebuie să te gândești și dacă nu cumva există un motiv medical să fiu așa. Și poți chema poliția din start să te asiste în examinarea mea, nu trebuie să te pui în pericol. Doar să nu mă dai afară.
– dacă copilul meu are o urgență, dacă a căzut și și-a spart capul sau face convulsii, s-ar putea să mă duc la cel mai apropiat serviciu de urgență fără să caut pe google dacă are pediatrie. Regret, dar tot tu va trebui să mă orientezi mai departe. Dacă urgențele sunt împărțite în toate direcțiile prin oraș, nu e vina mea. E tot un defect de sistem. Urgențele ar trebui să fie urgențe și atât, nu „noi nu primim copii, bolnavi psihici și nespălați”.
– dacă crezi că nu am nimic grav, nu-mi da rețetă cu suplimente de plante, magne be șase sau homeopate. Chiar dacă crezi că asta îmi va face plăcere, că de aia se cheamă placebo. Chiar dacă asta crezi că îmi va închide gura sau îmi va da impresia că s-a făcut ceva pentru mine. Și trimite-mă cu sinceritate la psihiatru, dacă crezi că am nevoie. S-ar putea să-mi salvezi viața, sau măcar să-mi economisești niște bani.
– respect maxim pentru medici. Respect ca pentru un profesionist educat, nu ca pentru un erou, pentru că nu de eroi am nevoie. Este îngrozitor că ești la a doua tură de 36 de ore neplătită, legată, că șefii își bat joc de tine, că salariul tău e mizerabil, că societatea te dispreuiește, că o preferă pe Olivia Steer sau pe alți șarlatani fără scrupule. Dar nu mă face pe mine responsabil pentru asta. Și acordă-mi și mie respectul minimal pe care îl datorăm oricărui străin de pe stradă, nu mă lua cu „tataie/mamaie”, nu mă tutui din oficiu, nu țipa la mine, nu trece direct la familiarități doar pentru că sunt vulnerabil și într-o poziție de inferioritate față de tine. Și nu te face că nu vezi când cei pe care îi coordonezi, asistentă, brancardier, etc, se poartă astfel cu mine. Ei fac parte din echipa pe care o conduci.
Gata, m-am ușurat. Acum dă-mi voie să te asigur de marea mea admirație pentru ceea ce faci. Cu multe din cele scrise în articolul ăsta ai dreptate, aș vrea doar să-ți amintești că există mereu nuanțe, și că adesea problema e un vechi defect de comunicare pe care încă nu am reușit să-l vindecăm. Dar dumneata, cel puțin, lucrezi la asta.
Apreciez. Mulțumesc!
Apreciez comentariul de mai sus ! Este foarte adevarat ce ai spus M. Toata admiratia mea si cred ca a multora.
Fain scris. Ca medic, as putea oarecum sa mai nuantez pe alocuri dar nu o voi face pt ca as știrbi oarecum din frumusetea scrierii.
Frumos spus și scris, dl M
Excepțional răspuns, mă bucur infinit că îl apreciază și scriitorul acestui text cinic și suficient. Am fost și pacient la Urgențe, sunt și manager de cabinet medical. Știu că cei mai mulți pacienți care ‘nu știu’ să vină la doctor, pot fi învățați să o facă, cu amabilitate autentică și empatie din partea celor care se consideră mai deștepți.
„camera de gardă nu e zonă de advertising. Ai fiica pe pat și tu împarți pliante cu restaurantul tău tuturor cadrelor medicale? Ești sănătos la cap?” serios?! s-a intamplat ceva de genu asa?! WTF?!
Da 🙂
Si invers,cum e?Nu spun ca nu sunt medici buni ,dar spun ca sunt medici care nu mai sunt oameni nici macar atunci cand urgenta e reala…
Iulia, tu ca pacient (de preferat cat mai rar spre deloc), ai obligatia sa te comporti civilizat, sa nu te duci la UPU cu raceala sau lucruri care nu-s urgente, sa nu urlii la nimeni etc… in esenta cam ce scrie in articol!
daca un medic nu intervine cand e urgenta , poate fi actionat in judecata s.a.m.d.
daca sunt medici tampiti, spagari etc (Si sunt din pacate), asta nu inseamna ca noi, ca sa ne razbunam, trebuie sa fim badarani cu medicii…
sa nu cadem in capcana tipica romanului: „se circula prost. se taie calea” si apoi la urmatoare intersectie te bagi pe linia de tramvai pe contrasesn, sau „Bucurestiul e un oras murdar” imediat dupa ce ai aruncat o hartie pe jos.
fiecare om este responsabil pentru ceea ce face el, si daca toti o sa intelegem asta si vom incerca sa fim buni, lucrurile o sa mearga mult mai bine in tara asta!
M. ai dreptate fara dar si poate.Adevarat ca sint oameni si oameni,adevarat ca e obositor sa stai 12,24,36 de ore in garda si sa vezi ” enspe mii de pacienti”.Dar,un foarte mare DAR…pacientul e pacient,cum spui tigan roman murdar prost incult tu care ai facut atitia ani de scoala printre care si psihologie trebuie sa stii cum sa vorbesti cu fiecare,,,asta e slujba ta asa cu este si a mea…nu toti putem fi medici .Eu te servesc si te ajut si te consiliez cit pot de bine,de asta tine slujba mea,nici tu nu sti cind vi la mine ca poate sunt nemincata de 6-8 ore ,ca n am apucat sa fac pipi ,pt ca wc ul e la mama naibii si sa nu te fac sa stai 10 min ca te enervezi…Si revenind la actul medical sa nu crezi ca daca am venit singur)a la urgente si nu am chemat ambulanta sa sti sigur ca nu am venit sa ma plimb.Nu am facut o pentru ca ambulanta care poate venii la mine ca mi a amortit juma de cap o mina si un picior si incepe sa mi curga bale din gura din care motiv nu stiu,poate merge altul care are atac cerebral sau atac de cord sau accident.Si daca sint confuza si speriata ca durerea pe care o am si e veche si m au vazut 5 medici de soecialitati diferite si iau pastile cu pumnul pt ca am 5 diagnostice care in final nu exista tot la tine vin ,ca din cauza dureriu nu mai dorm de 4 zile…Ce apreciez este ca in cazul meu tot un medic de la urgente si a dat seama care i problema si ma indrumat desii ma mai vazusera alti 3 colegi de la urgente care m au trimis ba la psihiatrie,ba mi au dat magneb6,sau 3 calmante si 2 ore am fost leguma …In rest numai de bine doctore,ce iti si imi doresc este ca sistemul asta imputit sa se schimbe ,ca tu sa nu mai stai zeci de ore la lucru,sa fi platit corespunzator,sa nu fi un sclav…dar din pacate toate astea nu tin de mine….Si ai grija de tine ca sa poti sa ai si de mine….
bine punctat!
o singura observatie am. nu toti cei care coboara pe picioarele lor din ambulanta trebuie etichetati ca fiind ne-prioritari. vorbesc din experienta. uneori un sfert de ora poate marca o mare sau chiar tragica diferenta!
Corect.
Corect! Tata s-a urcat pe picioare in ambulanta si, in aceeasi zi s-a intors pe targa acasa(mort) chiar nu era o urgenta de l-au lasat sa astepte 20 minute la camera de garda?
in proportie de 75% la suta sunt de acord cu cele scrise in articol, restu de 25% ….lucru in urma carora am avut discutii aprinse cu sotia care este medic neurolog si baga minim patru garzi pe luna.
in speta platesc asigurare ma pot prezenta unde si la orice ora doresc eu, mi se pare normal sa astept in camera de garda daca nu sunt urgenta, dar sa fiu tratat chiar si dupa 5 ore, 20% la suta dintre colegii vostri va fac de ras, este de datoria voastra sa ii scoateti in fata si sa scapati de ei cum la fel este de datoria voastra sa faceti gat ptr suplimentarea personalului medical si a nr. de paturi.sper cat de curand sa nu mai aud de la medici ca nu fac greva deoarece au obligatie fata de pacient, in 80% pacienti spun sarutmana si dupa ce au scapat de dr. „ce mai vor si astia ,nu le ajunge cat au”.atata timp cat statul ma obliga sa platesc asigurarea de sanatate este dreptul meu sa ma prezint unde vreau,iar daca casa de asigurari ar fct cum trebuie, orice spital ar fi interesat sa aibe cat mai multi pacienti. o singura am avut tendinta sa il joc putin in picioare pe un dr.rezident pe ortopedie, m-am dus si io cu genunchiul cat capul la urgenta la ora 22,am ales pantelimon ptr ca spre deosebire de bagdasar orotopedia e mai putin aglomerata si era relativ aproape oricum a doua zi am ajuns la bagdasar, incepuse de vreo 3 zile sa se umfle ,ma intreaba de cate zile ma doare,ii spun ca de 3zile, raspunsul dr rezide.nt a fost halucinant: de ce ai venit domne la ora asta ca poate dormeam si eu, daca am o urgenta la noapte asta in situatia in care nevastamea in anu 5 de rezidentiat era titirez in garda ca de unii dr. ii cam doare undeva si dorm bine merci in garda. ma uitam la el si nu imi venea sa cred ce imi spunea, ma duceam cu gandul la filmu moartea domnului lazarescu. din nefericire acest film reflecta starea sistemului medical din romania si isi bate joc de cei 75% care vor sa isi faca treaba.
Eu sunt medic si am avut neplacerea sa ma prezint cu o peritonita la urgenta. Am ajuns pe picioare, dar asta inseamna ca peritonita nu e urgenta? Am stat pe hol 2 ore fara sa primesc vreo informatie. Dupa 2 ore am facut ceea ce nu imi place si anume am facut abuz de functie si de cunostinte. Daca nu faceam, acum nu mai scriam aici…. asa ca 75% din ce scrie aici, este cam optimist sa fie adevarat… cred ca maxim 50%.
Si medicii sunt oameni, nu zei si trebuie sa realizeze asta. Daca au facut medicina din alt motiv in afara de a face bine oamenilor, atunci sa se lase de meserie pt ca nu e de ei si sa se angajeze la un producator de medicamente unde se castiga f bine si acolo si nu trebuie sa suporti „imputiti nespalati” sau sa te deranjeze vreun amarat cu durerea lui .
Sunt și cazuri de genul acesta, admit. Sincer o spun, mi-ar plăcea să existe un sistem mai bun, din cauza asta tot scriu și militez pentru niște lucruri. Multă sănătate!
Ok, eu am fost la urgență cu o mare urgență, în urma cu 12 ani, aveam doar25 de ani și dintr-o simplă lovitura la genunche nu am mai putut calca pe picior. Regret zilnic că am ajuns în acea zi acolo. Medicul a decis să-mi pună tot piciorul în ghips si m-a trimis acasă. Dacă stateam eu încă o zi , îmi dădeam seama singură de ce se întâmplă și tratam cu comprese, antiinflamator si antibiotic. Dar așa a urmat ceva de groază. Am stat acasă cu ghipsu pe picior patru zile, timp în care s-a dezvoltat o infecție groaznică dupa care au urmat doua luni de internare, operatii peste operatii, iar acum trag toată viața pt.gresala care mi s-a făcut.
Ce să mai spun, am oroare de sala de operații si stiu ca nu peste mult timp va trebui să-mi pun o proteză totală de genunche cu riscuri….
In mare parte sunt de acord cu articolul doar ca, din punctul meu de vedere, trebuie schimbat cumva si sistemul vostru de triaj. Sa explic de ce:.eu am ajuns acum 2 ani in urgenta dupa ce am eliminat o ‘piatra’ din rinichi de care nu stiam ca exista( deci durere acuta -fara sa stiu o cauza clara- situata, culmea, in abdomenul inferior drept). Problema in sine nu a fost durerea, pe aia as fi suportat-o desi nu era chiar floare la ureche..dar ajunsesem intr o stare de deshidratare severa(voma pe parcursul intregii nopti). Am ajuns la urgenta, , m au pus pe scaun sa astept . Am inteles ca eu nu-s o urgenta ‘urgenta’,,si am vomitat inca de 10 ori in interval de o ora..incercand sa ies afara odata cu fiecare voma si cu cadrele medicale uitandu-se relativ urat la mine. Am trecut peste..ii intelegeam; erau stresati aglomerat etc..ceea ce vreau sa spun este ca de fapt nimeni in triaj, pana sa ajung la medicul care m-a preluat, nu m-a intrebat un singur lucru clar( de cand vomit, de cand am degetele ‘albastre’ etc)..doar ca m au vazut ca merg pe picioare, vorbesc coerent si-s linistita..si m au pus sa astept desi in realitate situatia putea fi mult mai rea..Eu eram linistita pentru ca, desi nu-s medic uman( sunt dr veterinar), intelegeam in mare parte cauza si stiam ca probabil pot astepta. Dar ,,m-am pus in pielea unui pacient fara cunostinte medicale minime..si am realizat ca probabil as fi fost moarta de frica si plina de resentimente pentru ca nimeni nu ma intreaba nimic,eu nu stiu ce se intampla cumine, vomit din 5 in 5 minute si am dureri mari. Asadar, cumva trebuie simplificata partea asta de comunicare cu pacientul: trebuie spus omului clar ca nu este o urgenta zero(nu moare!!) si ca va fi preluat in ordinea prioritatii..Mie nu mi s-a spus nimic, nu m-au intrebat mai nimic(durata voma, localizare durere etc-ceva care sa ma faca sa simt ca trierea a fost facuta corect adica)..si apoi tot pe mine s-a suparat medicul ca de ce n-am zis ca ma doare, vreau sa mor cu zile pe acolo?! :))). Pe scurt, ca deja am divagat: vorbiti cu oamenii ca nu musca!
Nu stiu exact Modul de lucru la urgente in Ro
Insa atunci cand vorbim de urgente poate ca ar trebuii sa fie medici in toate domeniile
Dupa ce este examinat pacientul sa fie trimis la cabinetul x ptr al vedea medicul orelist sau chirurg sau de interne sau cardiologic sau neurolog ……
Si bineînțeles niște analize de urgentă uneori
Cam asa se întâmpla in alte tari
Iar atunci medicul principal de garda repartizează pacienții si astfel nu mai stau toți la el la USA !
E greu sa fi bolnav
Este greu sa suferi
E Ft greu sa fi lipsit de bunele maniere
Insa de multe ori unii pacienți intra si in panica , mai ales cei care nu prea au fost bolnavi !!
Este greu sa fi si medic
Iti trebuie doza dubla de rabdare si o viața liniștita
Insa cum fiecare medic are si el o familie si se confrunta si el cu problemele lui / nu este atat de ușor
Va mulțumim domnilor Doctori pentru devotamentul vostru si serviciile ce le faceti
Meningita virala, in plina epidemie de meningite a verii 2016, ajunsa la urgente spital boli neurologice.
Doctorita se grabea sa plece la orele 13:00, sa-si ia copilul de la gradinita (desi era toiul verii). Spunea ca si pe o duruse capul cand ramasese gravida. Pacienta avea sangerari menstruale cand s-a prezentat la urgenta. N-a contat – n-a internat-o, n-a recomandat investigatii suplimentare. I-a spus sa nu mai caute pricina sa lipseasca de la serviciu.
La urmatorul spital, au internat-o „de urgenta”, dar au tratat-o cu ser fiziologic si cazare in calduri insuportabile, desi pacienta avea disponibilitatea de a se intoarce la spital zilnic, doar ca sa doarma acasa, in aer mai rece. Mai mult, i-au ascuns rezultatele punctiei lombare, mintind rudele de gradul I ca e totul perfect (o doare capul de la lipsa de sex, sau ceva).
De-abia la al treilea spital i s-a dat diagnosticul de meningita virala, care se trateaza si acasa…
Părerea mea,ca simplu „muritor de rând”(chiar nu am nici o treabă cu medicina)este că nu se pune punctul pe i.Eu zic că poate daca am avea parte de putina educație medicală nu ar mai fi cazul de triere.Oare câți dintre noi daca ne doare ceva mergem la specialist ?(Și aici ma consider și eu puțin vinovată ).De obicei,omul,în genere,își lasă sănătatea pe ultimul loc.E ok ,(nu e,dar mă rog),daca azi ma doare capul,poate e de la oboseala,nemâncat,nedormit,etc.Iau un algocalmin și-mi trece.Dar daca și mâine și poimâine ma doare la fel și nu mai pot da vina pe oboseală,atunci ar fi bine să mă consulte un specialist.Oare cati dintre noi facem asta ?Stiu că la policlinicile de stat sunt cozi interminabile,știu că la privat e scump,dar așa cum știi că roata de la masina trebuie schimbata când e uzată,așa ar trebui să știi că atunci te doare ceva trebuie sa mergi la medic.Si nu la Urgențe!Alea ar trebui sa fie chiar pentru urgențe !Și eu zic că poate cu putina educație,începând chiar din clasele primare,omul ar reuși cat de cat să pună preț pe sănătatea lui.
In rest,toate cele bune,d-le doctor mă bucur că va am printre prieteni și mulțumesc pentru articole și pentru dezbaterile și părerile ce le urmează.Uneori e bine să vezi și partea cealaltă a adevărului .
P.S. Chiar am fost de multe ori la urgențe cu tata,am avut și experiențe neplăcute dar în marea majoritate am întâlnit chiar oameni și doctori competenti și binevoitori.
Poate ca cei care se exprima in limbaj medical atunci cand isi descriu simptomele, sunt si ei la randul lor cadre medicale.
Excepții.