Respingătorul domn G.

Nu urmează o poveste tristă. M-am dus în Carrefour Orhideea ca să iau o lenjerie de pat și, după ce m-am hotărât cu greu, apuc un model și fug către o casă. Acolo, trei oameni în fața mea. Ceva mi-a atras imediat atenția. Casier era un domn pe la 40 de ani, mic de înălțime, cu o tunsoare parcă desprinsă din genul familia Adams. Îi vom spune G.

Domnul G. putea să respingă cu ușurință pe oricine. Era nefericitul posesor al unor defecte din naștere: jumătatea stângă a capului era diformă, brațul stâng rotit ciudat, mâna subdezvoltată cu toate degetele înclinate și blocate spre ulnă – abia o putea folosi și apela constant la dreapta pentru a o deplasa de colo-colo. Cu toate acestea, domnul G. reușea să ia obiectele de pe bandă, să le scaneze, să încaseze cash sau cu cardul și, mai mult, zâmbea tot timpul.

Observ lucruri imediat. Nu am nevoie de ore-n șir pentru a remarca ceva sau a realiza niște aranjamente în viață. Îmi sunt suficiente câteva clipe. G. zâmbea când vedea un copil. Era obosit dar saluta cald pe oricine. Trăia fiecare reușită mică. Poate că cei mai mulți consideră jobul de casier la Carrefour o umilință, dar pentru el era acel ceva care îl umplea de satisfacții. Sunt convins că și-a dorit mereu altceva. Sunt convins că a depășit frustrări și respingeri cu nemiluita. Sunt convins că și-a blestemat zilele și nu a înțeles mult timp de ce s-a născut așa. Sunt convins că acum trăiește însă într-o armonie pe care mulți nu o au.

M-am gândit pe drum la ce am scris mai demult: în unele trupuri înalte și drepte, sunt suflete care stau în genunchi. În unele trupuri îndoite de timp sau alte forțe, stau suflete demne și drepte. Cred că așa e și la G.

Dacă îl vedeți la o casă, zâmbiți-i, mulțumiți-i și spuneți-i chiar că-l apreciați pentru lucrurile aparent mărunte pe care le face. Pentru el sunt mici lupte care-i dau mărețe sentimente.

V.