Am ajuns acasă și mi-am luat din bibliotecă „Romanul adolescentului miop” de Eliade, cartea mea preferată de când eram mai kinder. În ea, am găsit o coală a4, pe care mi-am notat expresii interesante de care m-am lovit atunci, cele mai multe din lecturi lungi. Coala a fost scrisă acum 15 ani.
Aveam cam tot atât, eram îndrăgostit, mi-era teribil de rușine să îi spun fetei. Filosofam, compuneam texte care îmi dădeau și mie bătăi de cap. Stăteam ceasuri bune pe acoperișul casei și mă uitam noaptea la cer, punând întrebări. În anii ce au urmat am început să mă uit în mine. Am și mai multe întrebări.
Sunt și acum adolescent, numai că unul mai mare. Unii îmi spun că semăn cu Eliade. Încă nu sunt miop, cu toate că îmi cam fug ochii. După fete. Care îmi dau mari probleme și mari fericiri.
„Unii merg pe șapte cărări, alții se rătăcesc pe una singură” – am scris pe verso, ultima notare. În următorii 15 ani cred că asta îmi doresc, să am un oarecare echilibru în mersul pe drumul meu. Și să rămân tot adolescent, măcar pe dinăuntru.
V.