Să mănânci tot din farfurie

Să mănânci tot din farfurie, ne spuneau bunicii sau părinții. Să mănânci tot, că altfel nu primești desert. Și mâncam tot, mai mult obligați de șantajul emoțional, trebuind să trecem prin porți grele pentru a ajunge la delicioasele prăjituri.

Erau de casă sau de cumpărat, pline de zahăr, dar ce mai conta. Rupeam străzile în lung și-n lat, ridicam colbul deasupra capetelor noastre, ne făceam bube în genunchi (întâmplător sau nu, ele se cheamă bube dulci ale copilăriei), plecam în expediții, băteam mingea toată ziua și consumam toate caloriile, de nici nu apucau să vadă țesutul adipos.

Timpul a zburat și acel Să mănânci tot din farfurie mă apasă. Pentru că fiecare copil va mânca atât cât poate, până apare sațietatea. Pentru că puțini copii mai fac multă mișcare. Pentru că farfuriile sunt cam mari. Ar trebui să ne luăm copiii de mână, să-i lăsăm să se împrietenească natural cu alții – și cât de ușor o fac -, să-i mai desprindem de tablete și telefoane (nu e nimic rău în a le utiliza puțin, trăim totuși în explozie tehnologică), să nu-i bombardăm cu sucuri de fructe sau alte minunății, să-i hrănim cu moderație și bun simț.

Copiii noștri nu cresc singuri. În primii ani, vor copia obiceiurile părinților. Vor face ce li se arată și spune. Vor mânca, iar dacă vor fi șantajați cu dulciuri (mecanism dopaminergic, dependență la nivel central) vor ajunge să mănânce tot dintr-o farfurie mare, în care de regulă sunt sosuri, prăjeli, mulți carbohidrați, multe grăsimi animale.

Dacă nu vor fi stimulați să iasă din casă, să-i bată soarele, să-și facă anticorpi, să ardă caloriile, să-și utilizeze mușchii, să comunice frumos cu alți copii, ne vom trezi că îi avem obezi la vârste fragede, cu risc crescut de diabet, boli de inimă, de plămâni, de orice alt organ, cu afecțiuni psihice, cu izolări reci. Îi vom avea bolnăvicioși, pentru că nu stimulează mai nimic imunitatea naturală, dobândită, ca reacție la factorii de mediu.

Să mănânci tot din farfurie trebuie să însemne o farfurie mică, cu alimente în doze moderate, cu multe legume, cu apă aproape, cu fructe proaspete, cu câteva semințe, cu carne, cu pește, cu brânzeturi, ideal fără convergență într-un desert care abundă în zahăr. Iar, pe lângă asta, multă mișcare în aer liber, uz limitat de gadget-uri, puțin televizor, multe cărți, multă interacțiune directă cu oamenii, fie ei mari sau mici.

Prevenție înseamnă și să ne creștem copiii sănătoși, normoponderali, fără să-i chinuim prin spitale sau cu ulterioare diete imposibile.

Trebuie să fie modul cel mai bun în care le arătăm cât de mult îi iubim.

În cartea Dieta perfectă am făcut un ghid amplu despre alimentație corectă. O găsești în SHOP.

V.