Stranger Things la Mega

Spuneam aici că la Mega Image-ul de pe Mihalache se petrec lucruri paranormale. Dar extraordinar de paranormale, nu așa, doar paranormale. Cât să fac un serial din asta, de unde și titlul. O vom lua în trei pași simpli.

Doamna B. Nu e cel mai strălucit lucru să locuiești lângă spital, pentru că te întâlnești cu o grămadă de pacienți. Doamna B. are 82 de ani și e sănătoasă-tun, dar are o tensiune ciudată în corp. Atât de ciudată că într-o perioadă mă căuta de trei ori pe săptămână la spital, să-i rezolv cumva starea asta. Vă dați seama că n-am reușit, de a tot venit vreo două luni. Săptămâna trecută era o vreme de-ți venea s-o pui pe pâine și s-o mănânci. Nu caniculă ci cald, plăcut, desigur de tricou. Ies prin parc, tai o stradă cu nume de poet, cotesc spre bulevard, ies la supermarket și intru să iau una și alta. Hocus-pocus, doamna B., cu o geacă pe dumneaei! Geacă, aranjată bine, cred că avea și-un fulărel la gât. Mă ascund după niște lădițe cu mere, ies pe lângă colțul cu varietăți de pește, o iau pe scări sus spre ceaiuri. Trag eu de timp pe acolo, crezând că doamna B. și-a terminat cumpărăturile, și cobor tiptil-tiptil. Ei drăcie, e fix în fața mea! Dacă mă vede, s-a zis cu mine. Se ia de un tânăr de acolo și-i spune: „Da’ făceți domnule ceva că e prea frig aici în magazin; păi uite, am tras geaca pe mine ca să rezist, nu se poate!” Am tulit-o la o casă și pa pa, mulțumesc, zi bună!

A doua nenorocire. Mă uit suspect la o persoană care folosește „mi-ar face plăcere”, din două motive: are timp prea mult sau nu știe să spună „mi-ar plăcea”. Episod prins cu timpanul stâng, tot la acel Mega. Un domn pe la 40 de ani, îi spune domnișoarei care doar ce l-a întrebat dacă vrea mușchiulețul franjuri: „sigur, mi-ar făcea plăcere dacă ați putea…” Să cad în catatonie acolo! Și-am zis că nu mai pun piciorul după pățania cu Vasile Blaga.

Da. Am mai pus piciorul. Mă duc să caut somon. Tot acolo, că prostul nu se-nvață minte. O drăgălășenie de blondă se uită la mine insistent. Mă fofilez pe la nectarine. Ea vine, se uită la moaca mea, zâmbește. Mă îndrept către lactate, ea pe acolo, iar se uită cu ochi mari. Mă aplec către colțul cu pește și ea nu mai rezistă: „Nu te supăra, ești cumva Răzvan de la Răzvan și Dani?” Să-mi cadă moaca, eu credeam că e evident. Îi răspund buclucaș: „Nu, eu sunt Dani.” Acum, uitați-vă și voi aici, nu e evident? Și e a doua oară când pățesc asta – m-a mai întrebat la fel un paznic în parcul Carol.

Tot spun că nu mă mai duc acolo dar o forță ciudată mă atrage. Seria Stranger Things la Mega va continua cu siguranță.

V.