Suntem un schimb continuu de energie.

Pentru a trăi, avem nevoie de mâncare, apă și aer. Dacă fără mâncare putem rezista câteva zeci de zile, fără apă câteva zile, iar fără aer doar câteva minute, merită să învățăm la ce anume ne ajută fiecare, pentru că vei vedea că toate se leagă între ele. Luăm din natură materii pe care le procesăm, le introducem în noi, le digerăm până le transformăm în compuși elementari din care producem energie, materiale de construcție, de reparație. Tot ce nu putem folosi, precum și compușii toxici generați de procesele metabolice, eliminăm prin materii fecale, urină, transpirație, respirație. Avem nevoie de energie pentru absolut toate celulele din corp, iar aici au loc mecanisme fascinante. Avem nevoie de apă pentru a asigura mediul propice realizării reacțiilor chimice. Avem nevoie de oxigen pentru a produce energia atât de utilă.

Intră în scenă mitocondria. Să o primim cu aplauze, că merită cu vârf și îndesat. În urmă cu multe milioane de ani, primele organisme uni- sau paucicelulare se mâncau între ele, supraviețuind cel mai puternic, pe legile simple ale adaptării naturale. Se pare că mitocondria a fost înghițită de o celulă mai mare și, surprinzător, aceasta nu a distrus-o. Au învățat să conviețuiască și chiar să se ajute între ele, într-o relație care avea să schimbe soarta organismelor eucariote. Mitocondria este centrala celulei – aici se produce energia care poartă numele de ATP. ATP este acronimul de la Adenozin Trifosfat (simbolul pentru fosfor este P), această moleculă fiind substratul energetic fundamental al organismelor eucariote. ATP este moneda de schimb a proceselor energetice și fără ea nu putem exista. 

Celulele umane au fie deloc (celulele roșii mature), fie mii de mitocondrii în ele (celulele din ficat), dar cele fără uzine sunt excepții. Mușchii, inima, restul organelor au toate mitocondrii în celulele proprii, funcția principală fiind cea de producere de energie prin mecanisme diferite. Doar ca să dau un exemplu, aduc aminte de ciclul respirator simplu, în care glucoza + oxigenul = dioxid de carbon, apă și ATP. Este evident că glucoza ajunge prin digestie, oxigenul prin actul respirator, ele combinându-se în mitocondrii, rezultând gazul CO2 ce va fi eliminat prin expirație, apă (se numește apă metabolică și va fi utilizată în alte procese metabolice), precum și ATP. Prin toate ciclurile metabolice, se produce ATP într-o cantitate echivalentă cu 70 de kg. Asta într-o singură zi! Moleculele de ATP sunt apoi folosite în procese chimice ample. Aceste monede de schimb există în toată lumea vie și fără ele nu putem supraviețui. Folosim ATP pentru a pune mușchii în mișcare, pentru digestie, pentru circulația sangvină, pentru propagarea impulsurilor nervoase prin creier, pentru analizarea mediului înconjurător cu ajutorul simțurilor, pentru generarea de căldură. Ca să îl facem, ne trebuie câteva ingrediente pe care le luăm din ce mâncăm, bem și respirăm. 

Organismul uman nu are capacitatea de a lua prin actul digestiei strict cât are nevoie, eliminând surplusul. El va absorbi cât mai mulți nutrienți și, dacă nu are nevoie de toți, va încerca să-și pună bine pentru mai târziu. Dacă vom consuma cantități mari de zahăr, el va ajunge tot grăsime. Dacă vom mânca multe grăsimi, ele vor fi trimise în depozite. Puțini dintre noi conștientizează că mâncăm mult mai mult decât avem nevoie în procesele bazale (circulația sângelui, respirație, păstrarea temperaturii optime, digestie, tonusul muscular, etc.) și pentru a susține activitatea fizică zilnică, adică ce se pune peste metabolismul bazal. Și, pe legile simple ale surplusului, dacă nu consumăm ceea ce introducem, ne vom trezi cu niște kilograme în plus. N-ar fi nicio problemă dacă, de-a lungul timpului, nu ne-am fi dat seama că acele kilograme nu înseamnă sănătate, ci boală. Medicina modernă, prin studii riguroase, a observat cum grăsimea înseamnă risc crescut de ateroscleroză (stricto sensu, depunere pe vasele de sânge), evenimente cardiace (angină, evenimente acute de tip infarct miocardic), diabet zaharat, boli neurologice, cancer, acestea dincolo de efectele mai rapide asupra aparatului locomotor (suprasolicitare a mușchilor și oaselor date de suprasarcină). Masa corporală optimă a devenit un deziderat în medicină, dar asta doar teoretic, pentru că practica ne omoară. La propriu. Obezitatea este în explozie peste tot în lume. Inclusiv la copii, care pornesc cu toate acele riscuri amintite și fac afecțiunile exemplificate mult mai devreme. Oamenii mănâncă prost, sunt stresați, nu se odihnesc bine, stau în cercuri vicioase cumplite. Ajung cu multe kilograme suplimentare și devine al naibii de greu să se descotorosească de ele. Tocmai de aceea nu trebuie să ne surprindă industriile false de slăbit cu ajutorul ceaiurilor, suplimentelor – nu au dovezi de eficacitate, dar unii oameni caută calea cea mai simplă. Nu trebuie să ne surprindă explozia de diete care promit rezultate miraculoase în cel mai scurt timp. 

Dar acestea nu sunt căi pe care un om rațional, bine informat, să meargă. Chiar dacă e mult mai dificil, drumul de urmat este cel al construirii în luni, poate chiar ani de zile a unor principii care pot fi menținute, în ceea ce numim obiceiuri sănătoase. 

V.