Un tratament eficient pentru Alzheimer?

Boala Alzheimer sau maladia uitării patologice e un subiect destul de trist, din cel puțin două puncte de vedere: în primul rând, vedem tot mai multe cazuri în jurul nostru; în al doilea, opțiunile terapeutice sunt limitate, cu rezultate modeste.

Subiectul e atât de important încât, în misiunea mea de a face educație pentru sănătate, i-am dedicat o carte întreagă – Culorile uitării. Am văzut cazuri, am avut rude cu așa ceva. Am văzut declinul lor, uneori lent, alteori abrupt. Merită să trec în revistă niște lucruri și apoi să vedem ce promite un tratament nou.

În Alzheimer, doi vinovați principali se depun în creier în strică legăturile normale dintre neuroni. Unul este amiloidul beta, o proteină, iar al doilea este proteina tau. În prezent este considerat că interacțiunea dintre amiloid și tau definește practic maladia Alzheimer. Amiloidul beta este în mod normal procesat și eliminat în cantități mici în fiecare zi; în boală fie se produce prea mult, fie metabolizarea sa este defectuoasă, astfel că el se strânge în creier și agregă în timp în oligomeri și chiar plăci de amiloid. Oligomerii și plăcile strică comunicarea normală dintre neuroni, alterează transmiterea sinaptică, creează inflamație, favorizează stresul oxidativ, perturbă metabolismul calciului – neuronii încep să funcționeze din ce în ce mai prost, apoi ei mor.

Proteina tau este o proteină structurală perfect normală; fără ea nu ar fi posibilă funcționarea neuronilor, pentru că aranjează niște structuri mici numite microtubuli. În Alzheimer, tau primește prea multe grupări de fosfor, iar acestea destabilizează proteina, o fac să se plicaturizeze anormal, să se agrege, să nu mai lege corect microtubulii. Neuronul va avea în el un ghem ciudat care îl strică treptat, îl face să moară.

Cele două proteine, amiloidul și tau, perturbă neuronii din exterior și din interior. Cele două se potențează reciproc și amiloidul, prin efectele descrise mai sus, întreține un mediu propice pentru efectele negative ale tau.

Există tratamente biologice cu anticorpi care încearcă să elimine amiloidul beta – lecanemab și donanemab sunt aprobate, însă rezultatele sunt mai degrabă modeste. Biogen are diranersen și a realizat un studiu pe 400 de persoane; diranersen scade producția de tau, iar rezultatele studiului sunt foarte promițătoare. Folosind o tehnologie derivată ARN mesager, diranersen mută lupa de pe ținta clasică, amiloidul beta, concentrându-se pe proteina tau. Diranersen a redus încărcarea de tau din creier, măsurată prin PET, dar și tau din lichidul cefalorahidian cu aproximativ 50–65%; Singurul mare dezavantaj este că substanță se administrează intratecal, prin puncție la nivelul măduvei.

Compania își propune un studiu nou de fază III cu această substanță. De ce consider că este foarte importantă schimbarea de macaz și focusul pe tau? Pentru că în ultimele două decenii, cercetătorii au studiat mai ales amiloidul și opțiunile de a-l scădea. Acum atenția este pe tau și, cel mai probabil, în câțiva ani vom avea o terapie combinată antiamiloid și antitau, cu eficacitate înaltă. Evoluția clinică în Alzheimer se poate îmbunătăți semnificativ.

Dacă ai pe cineva în familie cu Alzheimer, știi cât de greu este. Însă medicina face progrese și avem toate motivele să fim optimiști. Nu uită că educația pentru sănătate rămâne cea mai importantă și e bine mereu să rămânem la curent cu toate noutățile.

Dr. Vasi

sursă studiu