Porți închise

Porți închise

Mi s-au închis atâtea porți în față, iar eu, ca un neofit în apucăturile antagoniștilor reci, am plecat capul în pământ, cu dezamăgire, m-am rotit pe jumătate din gradele unui cerc și-am bătut cale-ntoarsă spre o stare mai bună. Mi-am dat seama, un pic cam târziu, ce-i drept, că trebuia să rămân cu privirea sus, demn, echilibrat, conștientizând că locul din spatele porții nu era al meu și nu m-ar fi ajutat concretizarea atingerii lui, cât avea să mă ajute chiar respingerea.

Sfat: nu vă consumați prea tare când treceți prin asta. De multe ori, tărâmul de dincolo e o himeră și nu mai stă pe nivelurile porții minunate. Păstrați capul sus și admirați poarta pentru câteva secunde, apoi fiți siguri că o veți lua pe alte drumuri, că multe altele vi se vor închide în nas, că doar unele sunt cu adevărat pentru voi.

V.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *