Carnetul și Stiloul

carnet-si-stilou

carnet-si-stilou

Am carnete și carnețele pe care-mi notez mereu tot felul de lucruri. Am stiloul cu mine. La un moment dat, m-a trăznit o idee la metrou. Stăteam în picioare, cum stau chiar și atunci când sunt locuri libere; scot carnetul verde, prind stiloul, răsucesc de capac și încep să scriu. Lângă mine, o domniță trage cu ochiul. Credeam că asta se întâmplă doar la telefoane și sunt safe, dar de unde. Domnița se tot uită, curioasă. Bag o eschivă ca la rugby, că doar scriam ceva profund și n-aș fi vrut să ajungă pe alte retine.

Dezinvoltă, drăgălășenia de fată îmi spune: stai liniștit, că nu-ți înțeleg cuneiformele alea, mă uitam că e frumos când cineva scrie așa, de mână, cu stiloul.

Uitasem că sunt medic și scrisul meu are cea mai bună criptare. Altfel, minunată faza. Și fata.

V.

One thought on “Carnetul și Stiloul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *