Există două sisteme nervoase periferice care ne controlează în mare parte funcționarea organelor. Unul se cheamă simpatic, iar celălalt parasimpatic. Parasimpaticul este asigurat de nervul vag (nervul X cranian), care coboară din creier și inervează organele până la nivelul intestinelor. Simpaticul emerge din coloana vertebrală (măduvă) și se distribuie organelor, inervația fiind dublă, atât simpatică, cât și parasimpatică.
Simpaticul este sistemul nervos de luptă (fight or flight), pe când parasimpaticul este de hrănire și reproducere, de odihnă, de relaxare. La nivelul inimii, de exemplu, simpaticul va determina creșterea tensiunii arteriale și tahicardie (frecvență mărită peste 90 bpm), pe când parasimpaticul va scădea tensiunea și frecvența.
Ambele sisteme sunt în echilibru, lucrează non-stop pentru a menține homeostazia, intervin la nevoie (în pericol, simpaticul se activează, crește tensiunea, crește eliberarea de adrenalină) și ne guvernează mare parte din viață.
În caz de tulburări anxiodepresive, sau după evenimente traumatice, pot apărea dezechilibre între parasimpatic și simpatic. De exemplu, în cazul unui veteran de război cu sindrom de șoc posttraumatic, orice trigger (cum ar fi un zgomot de împușcătură de la televizor) poate declanșa un răspuns disproporționat în corp, fără să existe un pericol real (se activează amigdala, cu răspuns simpatic, creștere de adrenalină, mecanism fight or flight) – apar palpitații, frică, tensiune în corp. Aici simpaticul domină parasimpaticul și e nevoie de intervenții diverse: medicație, psihoterapie, acțiuni cu efect vagal (respirație, meditație).
Și în anxietate, când nu există un pericol real, simpaticul declanșează o pleiadă de simptome care nu fac decât de întrețină un cerc vicios. Echilibrul între simpatic și parasimpatic este crucial pentru sănătatea noastră.
V.