După Roma au fugit în Florența.

Apusul se comporta ca un priceput fierar. Bătea cerul cu un ciocan nevăzut și întindea nuanțe aprinse de portocaliu.

să ții ochii închiși.
îi țin. mai avem mult?
mai avem ceva.
ce simt sub tălpi?
sunt niște trepte, le terminăm imediat.
unde urcăm?
vei vedea.
mă ghidezi și nu îmi e deloc frică, merg natural și curajos, cu toate că nu văd nimic.
cam asta înseamnă iubirea, când unul suplinește neajunsurile celuilalt.
îmi place să te aud vorbind.
știu, mi-ai mai spus-o.
am ajuns?
nu, m-am oprit eu să-mi mai trag sufletul.
unde vrei să-l tragi?
înapoi la mine. o luase înainte, uimit de peisaj.

Erau pe vârful unei coline aranjate ca o promenadă, unde oamenii urcau și admirau întreg orașul. La 19:37, soarele trecea aproape complet de orizont. Acoperișurile clădirilor, construite din țigle portocalii, erau învăluite de ultimele raze plăpânde, iar cerul se transfigura, chinuit de lupta dintre zi și noapte. Apoi, liniște.

poți deschide ochii.
ce frumos e!
Florența. de sus și de la o anumită distanță. să-l serviți cu plăcere.
mulțumesc. cum se vede, parcă îl pot cuprinde cu palmele.
ca să măsori un lucru, trebuie să ieși din el și să-l observi de la o anumită distanță.
așa e.
dar ține minte asta: cele mai frumoase lucruri în viață sunt cele care nu pot fi măsurate.
cum ar fi?
cum ar fi iubirea, uimirea, recunoștința, iertarea.

A cuprins-o cu brațele din spatele ei, așezându-și palmele, una peste alta, pe cușca sternului. Vântul adia ușor și fierarul își vedea liniștit de treabă. O clipă, s-a gândit la puloverul portocaliu, pe care i l-a așezat peste umeri, în dimineața cu ceaiul de cireșe și vanilie. O clipă, ea s-a gândit la același pulover. Era aceeași clipă.

hai să facem o poză, de aici, de sus!
nu. hai să ținem momentul ăsta în noi, doar pentru noi.
prea bine.

Textul face parte din Momente de cuplu. Sau cum iubirea e un pic portocalie, eBook pe care îl puteți descărca gratuit.

V.